Performanța non-financiară de la teorie la practică pe exemplul ELECTROARGEȘ SA

INTRODUCERE

În ultimii ani, in literatura de specialitate, raportarea non-financiară a devenit un subiect de interes, extrem de dezbătut de către cercetători și practicieni. Raportarea non-financiară sau de sustenabilitate are menirea de a prezenta atât principalele informații referitoare la impactul și performanțele de mediu, cât și principalele informații sociale și economice ale unei entități. Raportarea de sustenabilitate presupune, de asemenea, și prezentarea valorilor unei entități, modelului de afaceri, în timp ce demonstrează legătura dintre strategia sa și angajamentul său pentru o economie locală și globală durabilă.

Prezenta lucrare intitulată „Performanța non-financiară de la teorie la practică (pe exemplul ELECTROARGEȘ S.A.)” își propune să aducă în prim plan teoria și practica aferentă raportărilor non-financiare prin analiza modului în care acestea au evoluat de-a lungul timpului și a modului în care acestea se regăsesc în cadrul raportărilor.

Primul capitol are menirea de a prezenta aspectele conceptuale privind informațiile non-financiare din viziunea unor cercetători de marcă în domeniu, dar și din viziunea Directivei 2014/95/UE. În cadrul aceluiași capitol, am evidențiat și nevoia de informații non-financiare pentru utilizatorii externi. Totodată, acest capitol are menirea de a prezenta principalele rezultate obținute la studiile întreprinse asupra diverselor societăți și a modului în care acestea aplică prevederile Directivei.

Al doilea capitol reprezintă punctul de plecare în realizarea unui studiu de caz, întrucât pe baza informațiilor puse la dispoziție de societatea ELECTROARGEȘ S.A. am prezentat principalele aspecte non-financiare pe care le-am regăsit în cadrul raportului administratorului. Deși societatea deține capital românesc, această nu îndeplinește criteriul aferent numărului de salariați, care ar trebui să fie peste 500. Cu acestea, în cadrul celui de-al doilea capitol am ilustrat aspecte legate de mediu, guvernanța corporativă, dar și principalele riscuri cu care se confruntă societatea în cauză.

CAPITOLUL 1. STUDIUL SISTEMATIC AL LITERATURII PRIVIND RAPORTAREA NON-FINANCIARĂ ȘI PERFORMANȚA NON-FINANCIARĂ

Acest capitol are menirea de a prezenta importanța informațiilor non-financiare, utilizându-se ca surse de informare atât reglementările naționale și internaționale, cât și lucrările autorilor autohtoni și străini. “Raportarea nefinanciară este un motor economic strategic care deschide calea către succesul și sustenabilitatea viitoare. Raportarea nefinanciară determină companiile să fie mai transparente și răspunzătoare de performantă.“

Toate entitățile, indiferent de mărimea sau sectorul de activitate, pregătesc și utilizează informații financiare. Acestea joacă un rol primordial intrucât contribuie la luarea deciziilor în cadrul activității oricărei entități.

În ultimii ani, utilizatorii externi, precum investitorii, furnizorii, creditorii au început să aibă acces la un număr mult mai mare de informații referitoare la guvernanța organizațiilor, strategia lor, operațiile pe care le desfășoara, precum și deciizile pe care le iau.

Cu toate acestea, pe lângă informațiile financiare care conturează o imagine de ansamblu asupra performanței entității, apare și nevoia a se dezvălui și alte informații, de natură non-financiară. Această nevoie a pornit de la premisa că aspectele referitoare la crearea plusului de valoare nu sunt reflectate în totalitate doar prin intermediul situațiilor financiare. Mai mult decât atât, mulți acționari sunt de părere că informațiile financiare nu le satisfac în întregime nevoia de cunoaștere.

Astfel, raportarea non-financiară vine ca răspuns la necesitățile utilizatorilor externi din domeniul economic și ca o completare a informațiilor financiare, conducând, în cele din urmă la o gândire și o raportare integrată. În acest context, informațiile nefinanciare joacă un rol esențial, întrucât oferă informații specifice privind modul în care o entitate respectă standardele sociale și de mediu, drepturile personalului, problemele etice și practicile anticorupție. Totodată, printre informațiile de natură non-financiară mai putem regăsi și informații precum mărimea pieței, gradul de satisfacție al clienților și personalului, regulile etice, ratele de mediu, respectarea drepturilor omului.

Conform unei definiții oferite de firma de contabilitate Deloitte, dezvoltarea durabilă este "capacitatea de a crea și de a menține un echilibru între nevoile oamenilor și cele ale întreprinderilor, de a îmbunătăți stilul de viață și sentimentul de bunăstare și de a conserva resursele naturale”. În practică, raportarea non-financiară este "un proces de colectare și de divulgare a datelor privind aspectele nefinanciare ale performanței unei companii, inclusiv aspectele de mediu, sociale, legate de angajați și etice, și de definire a măsurătorilor, indicatorilor și obiectivelor de durabilitate pe baza strategiei companiei.”