Personalitate și Profil Managerial

Oricine citeste un anunt oarecare de recrutare poate observa ca, printre cerinte, figureaza aproape intotdeauna si anumite trasaturi de personalitate (asertivitate, comunicativitate, capacitatea de a lua decizii). Aceasta deoarece specificitatea unei organizatii este data, printre multi alti factori, si de profilul de personalitate al membrilor sai.

Concept fundamental in psihologie, greu de definit si mai ales de masurat, personalitatea nu a fost considerata mult timp ca fiind un factor explicativ al proceselor organizationale. Cu timpul insa, pe masura ce au fost definite o serie de modele explicative si de instrumente de masurare a personalitatii, aceasta a inceput sa starneasca interesul specialistilor in teoriile organizationale. Astfel, cunoasterea trasaturilor de personalitate sunt importante in procesul de recrutare, in etapa de constituire a unei echipe, in programele de instruire sau in solutionarea conflictelor.

Pe de alta parte, trebuie amintite aici o serie de precautii referitoare la interpretarea personalitatii in mediul organizational. Nu trebuie uitat faptul ca personalitatea inseamna diversitate. O clasificare excesiva pe baza unor criterii stricte poate pierde din vedere combinatia unica a acestor trasaturi, precum si potentialul lor de evolutie.

Personalitatea este determinata atat de factorii genetici cat si de trecutul de invatare si este susceptibila de schimbare pe parcursul dobandirii experientei. Nu exista un profil ideal de personalitate pentru functionarea intr-o organizatie, exista doar un set minim de caracteristici pe care trebuie sa le indeplineasca un angajat. Aceasta deoarece un individ poate obtine o performanta peste medie intr-o anumita situatie organizationala sau poate fi total inadecvat intr-un alt tip de situatie.

Ceea ce este important este plasarea sa in postul potrivit si utilizarea unor tehnici organizationale si manageriale adecvate.

1. INTRODUCERE IN COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL

1.1. Notiunea de comportament organizational

Comportamentul organizational (organizational behaviour) acopera o larga plaja de activitati: cunoasterea si satisfacerea nevoilor salariatilor, intelegerea dinamicii de grup, acceptarea si respectarea diferentelor dintre oameni si a diferitelor valori culturale cu care acestia vin in organizatie si multe alte abilitati, activitati si practici manageriale.

Intemeietorul conceptului privind comportamentul organizational a fost Fritz Roethlisberger care impreuna cu Elton Mayo au purces la identificarea relatiei dintre comportamentul individual si de grup asupra productivitatii muncii. Prima lor constatare (studiul Hawthorne) a fost legata de importanta relatiilor sociale (informale), care s-au dovedit a fi mai importante chiar decat sistemul de salarizare. Impotriva oponentilor „scolii relatiilor umane“, al carui reprezentant de prima mana era Elton Mayo, abia in 1957 conceptul privind comportamentul organizational a fost recunoscut de teoreticieni prin programele de doctorat in domeniu pe care au inceput sa le promoveze in cateva universitati americane.

Domeniul de cercetare al comportamentului organizational este multidisciplinar; el se afla la granita sociologiei, psihologiei, antropologiei, economiei, dreptului muncii si ergonomiei – ea insasi domeniu de granita.

Macro-comportamentul organizational, care isi are originile in lucrarile lui Max Weber, Karl Marx, Herbert Simon si ale altora este mai apropiat sociologiei.

Micro-comportamentul organizational, care se ocupa de motivatie, comunicare, invatare, perceptie, competenta, atitudini si comportament, dinamica grupurilor, leadership, dinamica conflictelor etc. se afla pe domeniul psihologiei si isi are originile din studiile lui Abraham Maslow – ne asigura Jack Wood si autorii lucrarii Cum sa stapanesti managementul la perfectie editat de Rentrop & Straton, la Bucuresti, in 2003.

Desi aria comportamentului organizational pare atat de vasta incat, aparent, nu are consistenta, ea reprezinta liantul fara de care organizatiile nu pot supravietui si nu se pot dezvolta.

1.2. Comportamentul individual organizational

Campul disciplinar al comportamentului organizational vizeaza modul in care actioneaza si reactioneaza angajatii; de asemenea, este dedicat intelegerii si conducerii angajatilor. Nivelul de analiza este tridimensional: individual, grupal si organizational.

De ce sa studiem comportamentul organizational? De pilda, daca sunt contabil sau secretara de ce sa studiez comportamentul organizational? Pentru ca poti fi pus in situatia de a conduce sau ai un post bazat pe relatii si poti esua daca nu stii. Altfel spus, pentru a fi pregatit pentru ce urmeaza in cariera ta.

Studiul comportamentului organizational ne ajuta sa determinam textura umana specifica fiecarei organizatii. Exista moduri diferite de a ne exprima la locul de munca; suntem sociabili sau singuratici, consideram ca suntem stapanii actiunilor noastre sau, dimpotriva, victime ale contextului, satisfactia noastra in munca depinde de noi sau nu, avem maniere diferite de a o obtine etc. Toate acestea ne determina nevoia de a analiza si de a cunoaste mai bine fundamentul pe baza caruia se exprima fiecare participant la viata organizationala in calitate de individ unic si irepetabil. Fundamentul acesta se refera la factorii care determina comportamentul individual organizational adica: personalitate, abilitati, emotii, valori, atitudini etc.

In lucrarea de fata voi insista asupra unui factor ce influenteaza comportamentul organizational, si anume, personalitatea. In continutul sau am prezentat definitiile ce explica personalitatea atat din perspectiva psihologica, cat si din perspectiva organizatiei, continuand cu expunerea procesului de examinare a personalitatii in cadrul organizatiei si finalizand cu descrierea unor profile manageriale.