Piața de Capital

Piaţa de capital s-a format şi evoluează în relaţie cu dezvoltarea economiei de piaţă concurenţial-funcţională şi cu celelalte pieţe specifice din economie. Tot mai frecvent pentru piaţa de capital (capital market) se foloseşte sinonimul de piaţă a valorilor mobiliare (securities market).

1. Conţinutul şi formele pieţei de capital

Piaţa de capital este piaţa în care guvernul ţării, organismele internaţionale, societăţile comerciale pot lua cu împrumut sau, ca orice persoană fizică sau juridică, pot investi sume de bani pe termen mediu şi lung. În accepţiunea anglo-saxonă, această piaţă este concepută ca o componentă a pieţei financiare, alături de piaţa monetară.

Piaţa de capital reprezintă o importantă piaţă financiară pe termen lung pentru activele financiare. Este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de un an, în care se includ instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii pe o perioadă mai mare de un an, acţiuni, obligaţiuni şi titluri de ipotecă.

Activele sunt bunurile mobile şi imobile, creanţele şi disponibilităţile băneşti pe care le posedă o întreprindere şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.

Cea mai generală grupare a lor o formează: activele fizice (corporale, reale, tangibile) şi activele financiare.

Activele fizice (corporale, reale, tangibile) reprezintă o parte a patrimoniului unei întreprinderi, constând în bunuri de capital fix şi circulant, bunuri de consum de folosinţă îndelungată, creanţe, titluri de plasament şi disponibilităţi băneşti etc.

Activele financiare reprezintă depozitele monetare şi semimonetare, implicit titlurile financiare pe termen scurt şi pe termen lung. Ele pot fi: active financiare bancare, care generează dobânzi, au un grad redus de risc, însă nu sunt negociabile; şi active financiare nebancare, care se concretizează în titluri financiare, negociabile pe piaţa financiară secundară.

Pieţele de active financiare sunt acelea în care se tranzacţionează acţiuni, obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi deţinute asupra unor active reale.

Instrumentele principale ale pieţei de capital sunt: acţiunile, obligaţiunile, titlurile de ipotecă. În mod corespunzător, pieţele de capital cuprind mai multe forme, ca: piaţa acţiunilor; piaţa obligaţiunilor (emise de firme mari, emise de stat, emise de unităţile administraţiei publice locale); piaţa titlurilor de ipotecă.

2. Funcţionarea pieţelor de capital

Funcţionarea pieţelor de capital presupune un ansamblu de corelaţii între diverse reglementări, uzanţe, instrumente, decizii ş.a. menite să asigure îndeplinirea rolului şi funcţiilor multiple ale acestor pieţe, ca expresie a confruntării permanente între cererea şi oferta de titluri financiare.

Cererea de titluri financiare înseamnă solicitarea de titluri financiare de către posesorii de capital bănesc, în scopul de a deveni, prin aceasta, investitori.

Oferta de titluri financiare este realizată de către deţinătorii acestora, cum ar fi: organizaţii economice; bănci; case de economii; societăţi de asigurări-reasigurări; populaţie etc.

Mecanismul de formare a cursului titlurilor financiare este o problemă complexă, ţinând seama de sistemul factorilor care îl influenţează.

Cursul titlurilor financiare depinde de mai mulţi factori de ordin economic şi extraeconomic, dintre care :

- raportul dintre cererea şi oferta de titluri financiare. Acesta ţine seama de dimensiunile cererii şi ale ofertei, ca şi de ordinele formulate de solicitanţi şi de ofertanţi în ceea ce priveşte cursul (adică minim la vânzare, maxim la cumpărare sau cursul pieţei);

- dimensiunea veniturilor anterioare aduse de titlurile financiare (dividendele) şi perspectivele de viitor ale acestora. Indicatorul utilizat pentru aceasta este o funcţie de minim şi se numeşte număr-ani dividend, determinându-se ca raport între preţul titlului financiar şi mărimea dividendului;

- rata inflaţiei influenţează direct proporţional nivelul cursului titlurilor financiare;

- rata dobânzii influenţează invers proporţional cursul titlurilor financiare calculându-se ca raport procentual între venitul anual adus de titlul financiar şi rata dobânzii.

La aceşti factori se adaugă influenţa altor factori ca: starea de ansamblu a conjuncturii economiei; climatul, social şi politic, intern şi internaţional; psihologia participanţilor la tranzacţiile de bursă ş.a.