Piața florilor din România

1.Organizarea şi funcţionarea pieţei

Prin fluxul valorificării florilor se urmăreşte realizarea unei concordanţe între cererea cu caracter sezonier a consumatorului şi oferta realizată în condiţii de producţie. Caracterul neuniform al cererii este determinat de solicitările de piaţă ce se manifestă în cadrul pieţei florilor mai ales în anumite sărbători şi evenimente importante, alături de oferta producţiei generată de variaţia factorilor de mediu ai culturilor floricole din seră şi câmp.

Prospectarea pieţei florilor are la bază investiţiile privind determinarea nivelului consumului florilor tăiate, referitor la care vor trebui precizate:

- ce specii şi soiuri sunt preferate de iubitorii de flori, culoarea şi parfumul fiind principalii indicatori de apreciere;

- care sunt condiţiile de prezentare în care trebuie să se ofere flori consumatorilor, avându-se în vedere gradul de deschidere florală, calitatea, modul de ambalare, etc.

- conjunctura pieţelor de flori cu referire la cereri si preţuri.

In perioada în care producția nu reușește să satisfacă consumul, este necesară păstrarea florilor tăiate în condiții speciale, care pot fi apoi, puse la dispoziția consumatorului.

Ca specii predominante pe piața florilor se pot enumera atât trandafirii cu flori albe, roz, roșii, galbene, dar și garoafele, gerbera și plantele ornamentale, cererile și vânzăriile fiind influențate și de sezon, sărbători sau tendințe.

Controlul de conformitate cu standardele de calitate este unul din elementele de bază indispensabile, care asigură o funcționare corectă a organizării comune de piață a sectorului de flori.

Condițiile de calitate ale florilor tăiate se referă la caracteristicile lor fizice, fitosanitare, sezoniere si tehnologice. Pentru a realiza aceste condiții, solicitate de consumator, este necesar ca florile să fie recoltate cu mare atenție, în funcție de specie, în momentul corespunzător de creștere. În funcție de calitatea lor, florile se împart în trei categorii: clasa I, clasa a II-a și clasa extra.

Produsele din clasa I trebuie să fie de bună calitate, să aibă caracteristicile speciei şi, când este nevoie, ale soiului. Toate părţile florilor tăiate trebuie să fie întregi, proaspete, fără boli sau dăunători şi fără vătămări produse de aceştia, fără reziduuri de pesticide şi de alte substanţe care să afecteze prezentarea, fără umflături, defecte de creştere. Tijele trebuie să fie rigide şi suficient de viguroase pentru a susţine floarea/florile, în funcţie de specie şi de soi.

Florilor din clasa a II-a de calitate le sunt permise anumite defecte: uşoare malformaţii, uşoare umflături, vătămări uşoare provocate de boli sau paraziţi, tije mai slabe, mai puţin rigide şi pot prezenta mici urme ale tratamentelor cu pesticide. Defectele permise nu trebuie să dăuneze calităţii de păstrare, prezentării sau utilizării produsului.

Clasa extra conține produse de clasa I, fără nicio toleranță de calitate.

Calitatea florilor este influențată de asementea și de o serie de factori începând cu mediul de cultură, care influențează durata menținerii calității cu cca. o treime și care se continuă cu condițiile realizate în procesul de valorificare a căror influență asupra calității este de două treimi.

Un alt punct care trebuie respectat în comercializarea florilor este calibrarea, în care produsele trebuie să respecte o anumită scală, în funcție de mărime. De asemenea este acceptată și o anumită toleranță de calitate , după cum urmează:

- clasa I - 5% din florile tăiate pot avea uşoare defecte, cu condiţia ca uniformitatea florilor dintr-o unitate de prezentare să nu fie afectată;

- clasa a II-a - 10% din florile tăiate se pot abate de la cerinţele acestei clase. Jumătate din acest procent pot fi afectate de boli sau dăunători. Defectele în cauză nu trebuie să afecteze utilizarea lor.

O unitate de prezentare (legătură, buchet, cutie etc.) trebuie să conţină 5, 10 sau multiplu de 10 bucăţi. Totuşi florile vândute în mod obişnuit la bucată sau la greutate sunt exceptate de la această regulă. Acestea trebuie să conţină flori din acelaşi gen, specie, soi şi din aceeaşi clasă de calitate şi trebuie să aibă acelaşi stadiu de dezvoltare. Amestecurile de flori sau amestecurile de flori cu frunze din diferite genuri, specii, soiuri sunt totuşi admise atât timp cât sunt folosite produse din aceeaşi clasă şi sunt marcate corespunzător. Ambalarea trebuie să protejeze adecvat produsul. Hârtia sau alte materiale care vin în contact direct cu florile trebuie să fie noi.

Pentru a putea fi comecializate, florile trebuie să fie marcate, cu următoarele specificații:

a) identificarea - expeditorul/ambalatorul, numele, prenumele şi adresa sau marca de cod;

b) natura produsului - genul, specia, soiul/varietatea, culoarea florilor sau, unde este oportun, se înscrie cuvântul "amestec" ori un termen echivalent;

c) originea produsului (opţional) - zona de origine sau numele local, regional, naţional;

d) specificări comerciale - clasa, mărimea (codul de lungime) sau lungimile maxime şi minime, număr ori greutatea netă;

e) marca de control oficial (opţional).