Piața Legumelor și Fructelor

1.1. PIATA INTERNA

OFERTA DE LEGUME ŞI FRUCTE

Oferta de produse în cadrul pieţei, reprezintă „cantitatea dintr-un bun economic pe care vânzătorii sunt dispuşi să o cedeze la piaţă, pe baza unui echivalent, într-o perioadă determinată de timp”.

Oferta de produse agroalimentare se constituie din: producţie internă, stocuri şi importuri.

Se pot enumera o serie de particularităţi ale ofertei de produse agricole, printre care se remarcă următoarele :

- sezonalitatea, prin care producţia agricolă este influenţată de succesiunea anotimpurilor;

- perisabilitatea, ceea ce înseamnă că în timp, produsele agricole îşi pierd proprietăţile iniţiale, atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ;

- variabilitatea cantitativă şi calitativă a ofertei, explicată prin faptul că producţia de produse agricole este influenţată de o serie de factori, cum ar fi: temperatura, precipitaţiile, lucrările solului etc;

- gradul scăzut de concentrare a producţiei agricole, sub aspect geografic şi economic;

- caracterul rigid al ofertei, deoarece producţia agricolă nu se poate adapta facil la modificări ale cererii.

Având în vedere oferta pe piaţa legumelor şi fructelor în stare proaspătă din România, aceasta a fost în scădere în ultima perioadă ca o consecinţă a acţiunii combinate a următorilor factori :

- renunţarea de către producătorii horticoli la aplicarea tehnologiilor de producţie adecvate şi în mod deosebit la tratamentele fitosanitare;

- operatorii comerţului cu legume şi fructe sunt producători, negociatori, engrosişti, detailişti şi cumpărători, care reprezintă agenţi economici a căror relaţii şi forme de comercializare sunt diferite în cadrul filierei;

- micii producători preferă forma de comercializare directă (comerţ la tarabă), în timp ce marile societăţi producătoare de legume şi fructe preferă canalele lungi, cu intermediari, unul dintre aceştia fiind şi unităţile reorganizate pe structura fostelor unităţi de distribuţie şi comercializare;

- producătorii agricoli de cele mai multe ori, nu deţin informaţii despre piaţă, ei acţionează în mod individual şi nu au posibilitatea de a cunoaşte mişcările pieţei;

- folosirea de către producătorii individuali a seminţelor de legume şi a materialului săditor în producţia proprie, din soiuri neperformante, întrucât la centrele specializate UNISEM se practică preţuri ridicate;

- folosirea unor pesticide mai ieftine, dar cu eficienţă limitată, datorită faptului că preţurile la unele produse sunt ridicate;

- dezorganizarea unităţilor specializate în achiziţionarea, păstrarea şi desfacerea legumelor, spaţiile moderne de depozitare şi păstrare fiind folosite în alte scopuri.

Producţia agricolă este azi în creştere, atât cantitativ cât şi calitativ, dar produsele agricole au tendinţa de a ajunge din ce în ce mai rar în stare naturală în căminul consumatorului. Astfel, în prezent, producătorii agricoli nu mai sunt priviţi doar ca furnizori de materii prime, ci ca o verigă a unui lanţ, ca o componentă a unui circuit complex, ei reprezentând o verigă obligatorie, dar nu centrală.

Din producţiile obţinute de legume şi fructe cantităţi importante au fost vândute direct consumatorilor, frecvent prin intermediul pieţelor stradale. Fermierii mici, cu grădini de legume sau cu livezi de mici dimensiuni utilizează producţia pentru consumul familiei şi vând surplusul în pieţele stradale sau cele ţărăneşti. La nivel naţional există un număr redus de productători comerciali de legume şi fructe.