Piața monetară

Rolul monedei (banilor) în cadrul unei economii este pus în evidenta prin functiile îndeplinite:

a) Functia de masura a valorii

Prin aceasta functie, moneda serveste la masurarea cheltuielilor de productie si a rezultatelor, la realizarea de calcule economice prin care se stabileste costul activitatilor desfasurate sau programate a se desfasura, se apreciaza eficienta, se determina pretul produselor si al serviciilor. De altfel, functia de masura a valorii este exercitata prin mecanismul formarii preturilor, în care intervin trei factori determinanti: munca, utilitatea si raportul cerere-oferta. Moneda îndeplineste aceasta functie în mod ideal; când se exprima valoarea unei marfi sau cheltuielile de productie nu este necesara prezenta efectiva a sa, fiind suficient ca moneda (banii) sa existe, în general, în societate.

b) Functia monedei ca mijloc de circulatie

În aceasta functie, moneda serveste procesului circulatiei marfurilor, intervenind în actul de vânzare-cumparare al unei marfi, ce trece de la producator la consumator în schimbul unei anumite cantitati de moneda. Totodata, trecerea din posesia unei marfi în posesia altei marfi are loc prin intermediul monedei. În aceasta calitate -de mijloc de circulatie- banii apar ca bani reali, cu existenta efectiva: numerar sau bani de cont. Pentru exercitarea acestei functii este necesar sa existe o anumita cantitate de moneda în circulatie, care sa mijloceasca noi si noi acte de vânzare-cumparare.

c) Functia monedei ca mijloc de plata

Aceasta functie consta în utilizarea monedei pentru achitarea marfurilor cumparate

pe credit, pentru plata salariilor, dobânzilor, chiriilor, impozitelor si taxelor, primelor de asigurari, pentru restituirea împrumuturilor etc. Si aceasta functie reclama existenta monedei în mod real, efectiv.

d) Functia monedei ca rezerva a valorii

În fapt, aceasta functie reprezinta o putere de cumparare în asteptare la agentii

economici sau populatie. Este vorba de economisirea si acumunlarea unor sume banesti în vederea unor activitati viitoare sau în scopuri de precautie contra unor cheltuieli neprevazute. Manifestarea acestei functii se afla, evident, în relatie directa cu evolutia puterii de cumparare a monedei, fenomenul inflationist afectând mai mult sau mai putin aceasta putere.

e) Functia de moneda universala

Moneda este folosita si în cadrul relatiilor economice internationale la cumpararea

de marfuri si prestarea unor servicii. Monedele folosite cu preponderenta în cadrul

acestor relatii sunt denumite valute forte, adica acele monede nationale recunoscute pe plan international ca mijloc de cumparare, mijloc de plata si de rezerva (dolarul SUA, euro, lira sterlina, francul elvetian, yenul japonez etc). Tot în acest sens, se utilizeaza, în prezent, si unitati monetare conventionale - DST (Drepturi Speciale de Tragere), care însa au o circulatie limitata la relatiile dintre bancile centrale ale tarilor lumii si între acestea si Fondul Monetar International. Derularea procesului de circulatie a marfurilor, a schimbului de bunuri si servicii este mijlocita de moneda. Pentru ca moneda sa-si poata îndeplini rolul si functiile sale este necesar ca aceasta sa fie pusa în circulatie într-un anumit volum si într-o structura anume.

Cantitatea de monedã existentã în circulatie într-o economie nationalã, într-un interval de timp dat, constituie masa monetara.

Altfel spus, pornind de la functiile monedei, masa monetara reprezintã ansamblul mijloacelor de platã si de circulaþie, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în cadrul unei economii.

Într-o alta acceptiune, masa monetara se prezinta ca o mãrime eterogenã constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor si serviciilor si pentru plata datoriilor .

Numeroasele dezbateri privind definirea monedei s-au concentrat îndeosebi asupra formelor sale de existenta si care trebuie incluse în structura masei monetare. Generalizând diferitele sensuri si interpretari date masei monetare, sferei sale de cuprindere, se poate aprecia ca în structura acesteia pot fi incluse urmatoarele active, în functie de gradul de lichidatate:

a) moneda efectivã sau numerarul (bilete de bancã, moneda divizionarã);

b) moneda de cont (scripturalã);

c) depunerile la termen si în vederea economisirii;

d) alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate.

Moneda efectiva sau numerarul reprezinta activul cel mai lichid, putând fi transformat imediat în bunuri si servicii de catre detinatorii sai. Moneda efectiva este una din componenetele importante ale masei monetare; este moneda care circula din mâna în mâna (moneda manuala).