Politică de dezvoltare regională - obiective, fonduri - instrumente și instituții

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM( intreprinderi mici şi mijlocii),transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc.

Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 ţări semnatare (Belgia, Franţa,Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferenţelor existente între diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin favorizate, în scopul realizării unei economii comunitare solide şi unitare.

Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere (pentru perioada 2000-2006, suma aferentă reprezintă aproximativ o treime din bugetul UE²). De fapt, se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat şi de modul în care acesta integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică şi socială, extinderea aplicării principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabilă. Astfel, coeziunea economică şi socială nu numai că este prezentă la nivelul obiectivelor fondurilor structurale, dar importanţa sa este reflectată prin crearea unui fond omonim (Fondul de coeziune) ce sprijină grăbirea procesului de convergenţă şi atingere a nivelelor medii de dezvoltare ale UE.

Politica de solidaritate şi coeziune a Uniunii Europene este implementată cu ajutorul instrumentelor sau fondurilor de solidaritate, care se adresează ţărilor membre UE în principal şi regiunilor în special, dar nu exclude şi ţările în curs de aderare pentru care au fost create instrumente şi fonduri speciale. Pilonul principal al acestei politici îl constituie Fondurile structurale, alături de care stau două fonduri speciale: Fondul de Coeziune Socială şi Fondul European de Solidaritate (FES şi Fondul de Coeziune fiind numite şi instrumente structurale).În ceea ce priveşte ţările în curs de aderare, există trei fonduri de pre-aderare care prefigurează instrumentele structurale şi exprimă principiul solidarităţii: Phare(asistenţă pentru restructurare economică), ISPA( instument structural de preaderare) şi SAPARD( programul special de pre-aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală).Funcţionarea instrumentelor de solidaritate la nivel regional se face conform sistemului NUTS(Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică) al Uniunii Europene. Conform acestuia, regiunile UE se împart, în funcţie de populaţia lor, în trei categorii NUTS:

NUTS 1 – cu o populaţie între 3 000 000 - 7 000 000 locuitori;

NUTS 2 - cu o populaţie între 800 000 -3 000 000 locuitori

NUTS 3 - cu o populaţie între 150 000 – 800 000 locuitori.

NUTS 2 este nivelul la care este implementată politica de dezvoltare regională în statele membre ale UE.

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (The European Union Solidarity Fund) este cel mai nou fond al politicii regionale şi a fost înfiinţat în noiembrie 2002, în urma inundaţiilor ce au afectat Franţa, Germania, Austria şi Republica Cehă. Obiectivul acestui fond este de a facilitata exprimarea solidarităţii UE faţă de populaţia unui Stat Membru sau în curs de aderare, care a fost afectată de un dezastru natural major.