Politica în domeniul transportului

1.Contextul apariției

Principiile fundamentale ale Politicii Comune de Transport (PCT) au fost stabilite în 1957 prin Tratatul de la Roma, de înființare a Comunității Economice Europene (CEE). PCT este guvernată de Capitolul IV (articolele 74-78) al Tratatului. Tratatul definește fondul politicii comune de transport:

- reguli comune aplicabile transportului internațional în Statele Membre;

- condiții pentru autorizarea transportatorilor nonrezidenți să opereze servicii de transport pe teritoriul unui Stat Membru;

- măsuri pentru îmbunătățirea siguranței în transport;

- limitarea aplicării în totalitate a Capitolului la transportul feroviar, rutier și fluvial;

- Consiliul poate decide, prin majoritate de voturi, dacă trebuie stabilite reglementări pentru transportul maritim și aerian.

Așadar, politica în domeniul transportului urmărește ușurarea unei buni colaborări dintre state, la nivel de transport, întru-cât acesta se poate fluidiza si optimiza pe parcursul aniilor, totodata cu ajutorul cooperării membrilor UE. Transportul este considerat a fi inima comerțului Uniunii Europene și a schimburilor materiale dintre statele acesteia.

2.Obiectivele politicii in domeniul transporturilor

Ca și în cazul parlamentelor naționale, Parlamentul European are comitete ce se ocupă de anumite probleme (afaceri externe, mediu, transport etc.). Comitetul de Transport și Turism este responsabil de probleme legate de dezvoltarea unei politici comune pentru transportul feroviar, rutier, fluvial, maritim și aerian, în particular de:

1. elaborarea unor reguli comune aplicabile transporturilor din cadrul Uniunii Europene;

2. stabilirea și dezvoltarea rețelelor trans-europene din domeniul infrastructurii de transport;

3. asigurarea serviciilor și relațiilor de transport cu state din afara Uniunii Europene;

4. siguranța transporturilor;

5. relațiile cu organismele și organizațiile internaționale din domeniul transporturilor

Obiectivul general al politicii europene de transport este stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economică pe de o parte și cerințele de calitate și siguranță ale societății pe de cealaltă parte, pentru a dezvolta un sistem de transport modern, durabil. Comisia Europeană a propus circa 60 de măsuri pentru dezvoltarea unui sistem de transport capabil să modifice ponderea modurilor de transport, să revitalizeze transportul feroviar, să promoveze transportul maritim și fluvial și să controleze creșterea transportului aerian.

Transport rutier: Îmbunătățirea calității, aplicarea în mod mai eficient a reglementărilor existente printr-un control și sancțiuni mai aspre.

Transport feroviar: Revitalizarea căilor ferate prin crearea unei zone feroviare integrate, eficiente, competitive și sigure și înființarea unei rețele destinate serviciilor de transport de bunuri.

Transport aerian: Controlul creșterii transportului aerian, menținerea standardelor de siguranță și protecția mediului.

Transport maritim și fluvial: Dezvoltarea infrastructurii, simplificarea cadrului de reglementare și integrarea legislației sociale pentru a putea crea veritabile „autostrăzi maritime”.

După cum se poate observa, stabilirea unor reguli si a unor programe speciale, reprezentative pentru politica in domeniul transporturilor, accelereaza si eficientizează buna funcționare a aparatului UE, prin măsuri de siguranță, legi care sa coordoneze funcționarea autostrăzilor, organe de poliție apte să urmeze legea constituită și totodată să o aplice în fiecare caz imprevizibil, săvârșit de orice conducător auto, fie că acesta este rezident în acea zona, fie că nu. Se urmărește universialitatea.