Portugalia - Membru al UE

Portugalia este o ţară cu o tradiţie bogată în domeniul călătoriilor pe mare şi al descoperirilor geografice. Istoria ţării şi-a pus amprenta asupra culturii sale, influenţele maure şi orientale asupra arhitecturii şi artei fiind evidente.

De-a lungul ultimilor 3000 de ani, teritoriul portughez a stat mărturie trecerii a numeroase civilizaţii. Fenicienii, grecii, celţii, cartaginezii, romanii şi arabii au avut un puternic impact cultural. În secolul al XV-lea, cutezătorii exploratori portughezi, conduşi de Vasco da Gama, au descoperit noi teritorii, care au permis extinderea imperiului peste mări.

Portugalia este situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având graniţă cu Oceanul Atlantic în vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De asemenea include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele Madeira.

Portugalia este o republică democratică a cărei guvernare se bazează pe Constituţia adoptată în 1976 care garantează separarea puterilor în stat. Capitala ţării este Lisabona, unul dintre cele mai mari oraşe ale Portugaliei. Preşedintele statului este ales pentru un mandat de cinci ani prin sufragiu universal, având puteri limitate. În prezent funcţia de preşedinte îi revine lui Aníbal Cavaco Silva. Parlamentul are 230 de deputaţi cu un mandat de patru ani. Guvernul este condus de un prim-ministru care alege Consiliul de Miniştri.

Conform recensământului din 2001 populaţia Portugaliei este de 10,355,824 persoane, dintre care 52% femei şi 48% bărbaţi. Religia principală este catolicismul iar limba de stat este portugheza, stabilitatea acestor elemente de bază ale culturii au favorizat menţinerea unităţii etnice a portughezilor.

Portugalia are o situaţie economică favorabilă acest lucru fiind apreciat şi de Forumul Economic Mondial, care a plasat Portugalia pe locul 43 în Raportul Mondial de Competitivitate pentru anii 2008-2009, în această clasificare fiind incluse 134 de ţări şi teritorii.

Economia Portugaliei a devenit o economie diversificată şi în continuă creştere, de la aderarea la Uniunea Europeană, în 1986, PIB-ul înregistrând o creştere medie anuala de 4,6% în perioada 1986-1990, impulsionat de investiţiile străine, de consumul intern şi de export. La creşterea economică a ţării a contribuit în mare parte creşterea comerţului şi atragerea de fonduri alocate de UE pentru îmbunătăţirea infrastructurii ţării. În ultima decadă, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectorul financiar şi telecomunicaţii. După depăşirea recesiunii din 1993, economia a înregistrat o creştere de aproximativ 3,3% anual, cu mult deasupra indicelor UE însă mai puţin decât rata de creşterea economică înregistrată înaintea loviturii de stat din 1974. Între anii 1995-1998 creşterea medie anuala a PIB a fost de 3,8%. În 1999, PIB-ul portughez a crescut cu 3,4% faţă de anul 1998, iar în 2000, cu 3,2% faţă de anul anterior.

Ţara s-a calificat pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în 1998, pentru acesta fiind obligată să micşoreze deficitul fiscal şi să realizeze o serie de reforme structurale. Aderarea la EMU a adus în schimb Portugaliei stabilitatea cursului valutar, scăderea inflaţiei şi scăderea ratei dobânzii. Portugalia a început să folosească noua sa deviză, euro, pe 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre ale UE.

Începând cu 1999, ritmul creşterii economice a scăzut, din anul 2002 ţara intrând în recesiune. Fenomenul este pus pe seama faptului că creşterea s-a bazat aproape în exclusivitate pe stimularea cererii (prin practicarea unor dobânzi scăzute şi facilitarea creditului). Totodată, reformele în plan economic şi administrativ au fost inconsecvente şi insuficiente şi nu au fost în măsură să determine o creştere la paritate a ofertei/productivităţii. La erorile de politică economică s-au adăugat şi şocurile externe, printre care cel mai important a fost creşterea exponenţială a preţului petrolului.

Portugalia a realizat un progres remarcabil în creşterea standardelor de trai a populaţiei la nivelul partenerilor din UE, acest lucru s-a datorat creşterii puterii de cumpărare a populaţiei. Cu toate acestea se poate afirma că în prezent portughezii sunt unul dintre cele mai posomorâte popoare din Europa, deoarece în baza unui sondaj s-a determinat că: 92% dintre intervievaţi văd situaţia economică a ţării foarte rea, 95% sunt pesimişti cu privire la cariera lor şi mai mult de 50% nu sunt satisfăcuţi de viaţa pe care o au la moment. Dintre membrii UE doar ungarii şi bulgarii sunt într-o stare atât de pesimistă. Acest pesimism este cauzat de faptul că rata şomajului a crescut considerabil şi a scăzut nivelul PIB-ului pe cap de locuitor.

O parte a acestei probleme o constituie acceptarea monedei euro în 1999 care a condus la o scădere prea mare a ratei dobânzilor. Portughezii împrumutau în mare parte pentru a cumpăra case, maşini şi bilete de avion. Creditele uşor de contractat şi salariile crescânde au favorizat importurile, acest lucru determinând faptul ca deficitul contabil a ultimului an să constituie 12% din PIB%. Producţia nu a putut să ţină pasul cu această cerere. În loc să compenseze piaţa internă limitată, exportul a rămas stabil la nivelul de 30% din PIB, cu mult mai puţin decât în celelalte ţări comparabile din UE.

Pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, Portugalia are nevoie de nişte legi pentru business mai flexibile, de mai puţină birocraţie, de o forţă de muncă mai educată şi mai calificată şi de mai multă concurenţă. După ultimele rapoarte ale FMI, problema principală a ţării este în esenţă naţională şi nu globală. Dar politicienii portughezi consideră că reformele sunt foarte greu de implementat.

Sectorul financiar al Portugaliei a fost parţial izolat de criza financiară globală, astfel guvernul nu a cheltuit prea mult pentru susţinerea băncilor. Cu toate acestea, guvernul are de luat anumite decizii cu privire la metodele de stimulare a economiei naţionale, menţinând în acelaşi timp deficitul bugetar la nivelul UE de 3% din PIB. În 2009 deficitul bugetar a constituit 6,8% din PIB.

Rata şomajului în Portugalia este în jur de 9% in prezent, numărul de şomeri fiind în continuă creştere începând cu anul 2000. În luna mai a anului 2006 aproximativ 420000 de persoane erau şomeri în Portugalia, rata şomajului fiind de 7,7%. În 2007 rata şomajului a atins cifra de 8,4%, fiind cea mai înaltă rată în Portugalia după 1987. Oficial în 2008, rata şomajului a descrescut până la 7,3, totuşi în scurt timp a crescut din nou până la un nivel şi mai înalt. În decembrie 2009, şomajul a depăşit nivelul de 10 % la nivel naţional.

Problema şomajului afectează şi populaţia cu studii superioare, aproximativ 60000 de persoane cu studii superioare sunt şomere in Portugalia, acest grup de oameni fiind format în mare parte de tineri.