Prag de semnificație sau materialitate

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE ALE PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE

Pragul de semnificaţie are un rol important în determinarea timpului adecvat de raport de audit ce trebuie emis.

Prin prag de semnificaţie se întelege acel nivel sau mărime a unei sume, peste care auditorul consideră că o omisiune sau eroare poate afecta sinceritatea şi regularitatea conturilor anuale dar şi imaginea fidelă a rezultatului, a patrimoniului întreprinderii si a situaţiei financiare a acesteia.

Altfel spus, pragul de semnificaţia reprezintă ceea ce în contabilitatea anglo-saxonă poartă denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea şi interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

Aprecierea gradului de semnificaţie prezintă importanţă, deoarece prin intermediul acestui factor se estimează nivelul global al erorii sau inexactităţilor cuprinse în situaţiile financiare.

Acest aspect trebuie avut în vedere încă din etapa de planificare a misiunii de audit, prin care auditorul, după cunoaşterea generală a întreprinderii şi activităţilor sale, fixează un anumit prag care constituie o graniţă, şi anume:

- în segmentul dinaintea acestui prag, informaţiile nu sunt semnificative în influenţarea deciziilor utilizatorilor de informaţii financiare;

- în segmentul după acest prag, informaţiile sunt semnificative în influenţarea deciziilor utilizatorilor de informaţii.

Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul misiunii sale să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile, să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii, să aprecieze dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a permite o opinie fără rezerve.

Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vederea la determinarea pragului de semnificaţie:

• Existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;

• Evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;

• Capitaluri proprii sau rezultate anormale;

Între pragul de semnificaţie şi riscul de audit se consideră că există o strânsă corelaţie, pragul de semnificaţie fiind definit în „Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare” al Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate după cum urmează:

Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

Conform standardului internaţional de audit 320 „Pragul de semnificaţie în audit”, pragul de semnificaţie este definit astfel:

- Judecăţile cu privire la pragul de semnificaţie sunt făcute în lumina circumstanţelor date, şi sunt afectate de mărimea sau natura denaturării sau o combinaţie a celor două.

- Judecăţile cu privire la aspecte care sunt importante pentru utilizatorii situaţiilor financiare sunt bazate pe luarea în considerare a nevoilor comune de informare a utilizatorilor ca grup cu privire la situaţiile financiare.

Pragul de semnificaţie determinat de către auditor reprezintă un aspect ce ţine de judecata profesională a auditorului şi poate fi afectat de modul în care acesta îl percepe.

Conceptul de prag de semnificaţie se aplică de către auditor atât în etapa de planificare cât şi în evaluarea efectului denaturărilor identificate pe parcursul auditului, a denaturărilor din cadrul situaţiilor financiare care nu au fost corectate şi în formarea opiniei din raportul de audit.

În etapa de planificare a misiunii de audit, auditorul face judecăţi cu privire la mărimea denaturărilor care sunt considerate semnificative. Judecăţile acestea oferă o bază pentru:

- determinarea naturii, momentului şi domeniului de aplicare a procedurilor folosite în evaluarea riscului;

- evaluarea riscului de denaturare semnificativă şi identificarea acestuia;

- determinarea naturii, a momentului şi ariei de cuprindere a procedurilor de audit suplimentare.

În primă fază a misiunii sale, auditorul stabileşte un prag de semnificaţie global pentru o bună orientare şi planificare a misiunii sale. Astfel, pragului de semnificatie i se stabileşte o valoare sub care denaturările sunt considerate nesemnificative, iar peste acea valoare semnificative.În anumite circumstanţe, auditorul poate evalua aceste denaturări ca fiind semnificative chiar dacă ele se află sub pragul de semnificaţie. Deşi nu este practică elaborarea de proceduri de audit pentru depistarea riscurilor care ar putea fi semnificative doar datorită naturii lor, auditorul consideră că este normal să ia în considerare mărimea lor, natura dar şi circumstanţele în care acestea s-au produs.

În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permit orientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârşitul misiunii, pragul global de semnificaţie permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corectate sau să facă obiectul unei menţiuni în raportul de audit, dacă întreprinderea refuză sa le corecteze.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:

• Orientarea mai bună şi planificarea misiunii;

• Evitarea lucrărilor inutile;

• Justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.