Primele la asigurările de persoane

CONCEPTUL DE ASIGURARE

Existenta individuala si socio-umana se greveaza pe necesitati si trebuinte, a caror satisfacere justifica si orienteaza activitatea omului.

Unele trebuinte pot fi satisfacute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumita eventualitate sub aspectul incertitudinii si al nesigurantei.

Observatiile de ordin statistic evidentiaza regularitatea si realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însasi activitata omului, pagubele produse putând fi evaluate macar cu aproximatie. Incertitudinea consta în faptul ca nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra carora planeaza pericolele respective, intensitatea si momentul producerii evenimentului.

Înca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati sa previna si sa suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamitati naturale si accidente).

O compensare a pagubelor este posibila prin doua modalitati:

efortul individual al fiecarei persoane care îsi poate constitui rezerve proprii cu destinatie speciala (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);

efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui numar mare de persoane amenintate de acelasi pericol.

Ambele solutii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinatie speciala, si anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamitati naturale si accidente.

A doua solutie s-a impus în timp. Aceasta se bazeaza pe principiul comunitatii de risc si al mutualitatii, în virtutea caruia fiecare contribuabil participa cu sume mici pentru a fi sprijiniti, despagubiti cei care au suferit

prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu sta la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economice care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice în constituirea unui fond banesc, în conditiile în care sunt amenintate de aceleasi pericole în existenta si activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure.

În tarile dezvoltate asigurarile au devenit o importanta ramura a economiei nationale pentru ca, prin valoarea adaugata creata, societatile de asigurare, de intermediere sau de prestari de servicii inedite participa la sporirea produsului intern brut, ofera locuri de munca, participa la oferta de capital de împrumut pe piata financiara si prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Unii specialisti pun în evidenta anumite valente ale asigurarilor:

calitatea de ramura prestatoare de servicii;

de intermediar financiar si

de activitate financiara.

Asigurarea ca ramura prestatoare de servicii se releva prin faptul ca societatea de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, ofera asiguratului un produs necorporal specific, si anume preluarea raspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.

Asigurarea ca intermediar financiar rezida în faptul ca, mai ales în asigurarile de viata, societatea de asigurare ofera asiguratilor nu numai protectia de asigurare, ci si instrumentele de economisire si de fructificare a resurselor banesti.

Asigurarea ca activitatea financiara consta în aceea ca, în perioada derularii contractului de asigurare, asigurarea e influentata atât de marimea absoluta nominala a sumei acumulate, cât si de marimea reala a acesteia.