Principiul Coeziunii Economice și Sociale

Principiul coeziunii economice si sociale

Baza legala si principalele obiective

Coeziunea economica si sociala este unul din principalele obiective ale Uniunii Europene. Asa cum este definita de articolul 158 al Tratatului Comunitatilor Europene, coeziunea este necesara pentru promovarea dezvoltarii armonioase generale a Comunitatii si cere o reducere a disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate , inclusiv pentru zonele rurale.

Conform articolului 159, Comunitatea actioneaza prin Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune si alte instrumente financiare, pentru sprijinirea atingerii acestor obiective generale. Sarcinile, obiectivele prioritare si organizarea Fondurilor Structurale sunt definite de Consiliu, la propunerea Comisiei Europene si cu asentimentul Parlamentului European.

Versiunea originala a Tratatului de la Roma – care a intrat in vigoare in anul 1958 - nu face nici o mentiune explicita despre Fonduri Structurale sau despre politici regionale comunitare. Abia dupa ce Comunitatea s-a confruntat cu prima extindere si cu crizele economice din anii ’70, in care atentia sa a fost orientata serios catre problemele regiunilor, au fost inaintate propuneri pentru dezvoltarea unei politici in acest domeniu. De atunci, Fondurile Structurale au suferit diferite reforme care au facut ca politicile regoinale sa ocupe o pozitie din ce in ce mai importanta printre activitatile Uniunii Europene.

O politica regionala larg europeana a devenit vizibila abia dupa negocierile de aderare ale Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii, in 1973. Atat in Danemarca cat si in Irlanda, zonele rurale aveau probleme de ramanere in urma ca dezvoltare fata de zonele similare din alte State Membre, cele doua tari reusind sa obtina o Directiva a Zonelor Defavorizate la nivel european, care sa permita Statelor Membre sa favorizeze zonele montane, zonele depopulate sau alte zone defavorizate.

Dupa mai multe incercari, in 1975, s-a infiintat Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF)cu scopul de corectare a principalelor decalaje din Comunitate, rezultate din preponderenta agriculturii, din schimbarile industriale sau somajul structural.

Dupa extinderea uniunii a aparut problema managementului proiectelor necesitand o organizare mult mai structurata. Astfel s-a trecut la coordonarea variatelor Fonduri Structurale. Comisia Europeana a propus o reglementare cadru pentru reforma acestor Fonduri, astfel incat Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF), Fondul Social European (ESF) si Sectiunea de Orientare din Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura (EAGGF) sa fie coordonate si integrate.

Cu toate acestea, Statele Membre mai sarace de la periferia Europei, in special din Sud, nu erau satisfacute de aceste eforturi sporite de redistribuire a fondurilor.

Mai mult, pregatirile pentru Tratatul asupra Uniunii Europene, mai bine cunoscut ca Tratatul de la Maastricht, a deschis calea catre o uniune monetara care sa reprezinte faza urmatoare a procesului de integrare punand in evidenta faptul ca regiunile slab dezvoltate reprezinta un risc.

Cu scopul de a echilibra rezultatul spatial al Uniunii Monetare, aceste State Membre periferice au negociat mai multi pasi catre asa numita coeziune economica si sociala. Ca rezultat, Tratatul asupra Uniunii Europene include un angajament special in acest sens, in Articolul 130a, in care se declara: “Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor regionale". In acelasi timp, prin Articolul 130d, a fost infiintat un Fond de Coeziune care sa furnizeze fonduri pentru dezvoltarea economica prin proiecte de imbunatatire a transportului si mediului, permitand tuturor Statelor Membre sa ajunga in faza finala a Uniunii Economice si Monetare