Protecția Consumatorului în Cadrul Uniunii Europene

1. Protectia consumatorilor in UE

Protecţia consumatorilor constituie o politică de sine stătătoare la nivelul Comisiei Europene, fiind în strânsă legătură cu celelalte politici comunitare. În acest sens, protecţia consumatorilor reprezintă un capitol separat în acquis-ul comunitar (capitolul 23), care include reglementări legate de protectia intereselor economice ale consumatorilor precum şi de siguranta generală a bunurilor.

Acquis-ul include protectia intereselor economice ale consumatorilor (privind publicitatea inşelătoare şi publicitatea comparativă, indicatorul de pret, creditul de consum, termene contractuale neloiale, vanzarea la distantă şi la domiciliu, pachete turistice, administrarea imobiliară in multiproprietate, regulamente pentru protectia intereselor consumatorilor, anumite aspecte referitoare la vanzarea bunurilor de consum şi a garantiilor aferente şi marketingul la distantă al serviciilor financiare ale consumatorilor), precum şi siguranta generală a bunurilor (răspundere pentru produsele defecte, imitatii periculoase şi siguranta generală a produsului).

Statele membre UE trebuie să asigure implementarea acquis-ului prin mecanisme de solutionare a diferendelor, atat in justitie, cat şi pe alte căi, şi prin sisteme administrative, inclusiv sistemul de supraveghere a pietei şi intărirea rolului asociatiilor de consumatori. Această politică trebuie văzută ca o politică orizontală care vizează promovarea intereselor consumatorilor in cadrul Pietei interne. In plus, această politică are efecte semnificative asupra altor politici ale Uniunii Europene, care includ norme referitoare la drepturile consumatorilor, precum: Politica Agricolă Comună, protectia mediului, politica in domeniul transporturilor şi energiei. In cadrul procesului de extindere, importanta armonizării legislatiei cu acquis-ul din acest domeniu a fost recunoscută la Consiliul European de la Copenhaga din 1993. De asemenea, Acordul de Asociere recunoaşte necesitatea armonizării normelor privind protectia consumatorilor.

Cadrul general pentru finantarea actiunilor Comunitătii in sprijinul politicii consumatorului pentru anii 2004-2007 se referă la actiunile comunitare ce sprijină protejarea sănătătii, securitătii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi actiunile de informare şi educare a acestora.

Obiectivele acestui program sunt:

- Un nivel inalt comun de protectie a consumatorilor;

- Aplicarea efectivă a normelor privind protectia consumatorilor;

- Un nivel adecvat al implicării organizatiilor consumatorilor in politicile UE.

Domeniile de actiune specifice ale programului sunt:

- protectia sănătătii şi securitătii consumatorilor privind serviciile şi produsele nealimentare;

- protectia intereselor economice şi juridice ale consumatorilor;

- promovarea activitătilor de informare şi educare a consumatorilor;

- promovarea participării organizatiilor de consumatori la programe la nivel european.

Ce tipuri de activităti pot fi finantate-

- Consiliere ştiintifică şi analiza de risc relevante pentru sănătatea şi siguranta consumatorilor fată de produsele nealimentare şi servicii;

- Pregătirea initiativelor legislative;

- Monitorizarea şi evaluarea dezvoltării pietei;

- Colectarea şi schimbul de date şi informatii;

- Coordonarea activitătilor de supraveghere şi aplicare a legislatiei;

- Dezvoltarea unor baze de date referitoare la aplicarea drepturilor consumatorilor şi jurisprudenta in domeniu, derivată din legislatia comunitară;

- Monitorizarea şi evaluarea sigurantei produselor nealimentare şi a serviciilor;

- Monitorizarea modului de functionare.

Comisia Europeană a prezentat pe 10.09.2008 o propunere care contine drepturi la nivelul UE menite să faciliteze cumpărăturile consumatorilor pe internet şi la punctele de vanzare. Noua propunere le va garanta consumatorilor, de cate ori aceştia işi fac cumpărăturile in UE, o informare clară cu privire la preturi şi la taxele suplimentare inainte de semnarea contractului. Aceasta va consolida protectia consumatorilor impotriva livrării cu intarziere şi a neefectuării livrării şi va acorda consumatorilor drepturi solide la scară comunitară, in ceea ce priveşte perioadele de gandire, returnările, rambursările, reparatiile şi garantiile, precum şi clauzele contractuale abuzive. Directiva propusă privind drepturile consumatorilor simplifică patru directive existente in acest domeniu, pe care le regrupează intr-un ansamblu unic de norme.

Ea vizează comertul electronic in cadrul unor importante revizuiri şi ameliorări ale drepturilor existente ale consumatorilor din UE in materie de comert on-line şi de comert cu amănuntul. Obiectivul este creşterea increderii consumatorilor şi, in acelaşi timp, simplificarea formalitătilor administrative care ingrădesc intreprinderile in interiorul granitelor nationale, privand astfel consumatorii de o alegere mai vastă şi de oferte competitive. Stabilirea unui ansamblu de clauze contractuale standard pentru consumatori va permite o reducere semnificativă, de pană la 97%, a costurilor de conformare pentru comerciantii care desfăşoară activităti la scara UE. Directiva propusă consolidează protectia existentă a consumatorilor in domenii esentiale unde au fost depuse numeroase plangeri in ultimii ani, cum ar fi vanzarea sub presiune. Ea adaptează legislatia la noile tehnologii şi metode de vanzare, de exemplu, comertul mobil ( "m-commerce" ) şi licitatiile on-line pe site-uri de tipul ebay. Propunerea contine o cerintă explicită privind afişarea de informatii clare cu privire la drepturile consumatorilor la punctul de vanzare.

Internetul este unul dintre instrumentele cele mai bogate in posibilităti de care au dispus vreodată consumatorii. El furnizează o gamă largă de informatii cu privire la produse şi preturi şi oferă un acces facil către un număr mult mai mare de comercianti cu amănuntul decat cel care ar fi putut fi atins inainte. In Uniunea Europeană, 150 de milioane de cetăteni - adică o treime din populatie - işi fac cumpărăturile pe internet, dar, pană in prezent, aceste tranzactii nu sunt transfrontaliere decat pentru 30 de milioane dintre aceştia. In ansamblu, cumpărătorii cheltuiesc in medie 800 de euro pe an pentru cumpărăturile lor transfrontaliere, şi anume 24 de miliarde de euro in total, ceea ce demonstrează potentialul enorm al pietei interne dacă un număr mai mare de persoane ar avea suficientă incredere pentru a se aventura dincolo de frontierele nationale.

Normele actuale in materie de protectie a consumatorilor in UE rezultă din patru directive comunitare, care se referă la următoarele aspecte: clauzele contractuale abuzive, vanzările şi garantiile, vanzarea la distantă şi vanzările la domiciliul clientului. Aceste directive contin anumite cerinte minime. De-a lungul anilor, statele membre au adăugat norme in mod necoordonat, consecinta fiind că legislatiile privind drepturile contractuale ale consumatorilor constituie un mozaic de 27 de seturi de norme divergente. De exemplu , obligatiile privind informarea diferă, perioadele de gandire variază de la 7 la 15 zile şi obligatiile privind restituirile şi reparatiile sunt diferite.

Noua propunere: directiva privind drepturile consumatorilor se referă la contractele pentru vanzări de bunuri şi servicii de la intreprindere către consumator. In general, sunt acoperite toate contractele, şi anume cumpărăturile efectuate la magazin, la distantă sau in afara spatiilor comerciale.

- Informatii precontractuale: Directiva impune comerciantului obligatia de a oferi consumatorului, pentru toate contractele incheiate cu consumatorii, un ansamblu clar de informatii care să ii permită să aleagă in cunoştintă de cauză (de exemplu, caracteristicile principale ale produsului, adresa geografică şi identitatea comerciantului, pretul cu toate taxele incluse, toate costurile suplimentare de transport, de livrare sau legate de cheltuielile poştale).

- Norme privind livrarea şi transferul riscului către consumator (aspecte incă nereglementate in prezent la nivelul UE): Comerciantul trebuie să livreze bunul către consumator intr-un termen maxim de 30 de zile calendaristice de la incheierea contractului. Comerciantul suportă riscul şi costul deteriorării sau pierderii bunului pană in momentul in care consumatorul primeşte bunul. In cazul livrării cu intarziere sau al neefectuării livrării, consumatorul poate pretinde o rambursare (drept nou in majoritatea statelor membre) in cel mai scurt timp şi cel tarziu in şapte zile de la data livrării.

- Perioade de gandire (vanzări la distantă, de exemplu, vanzări pe internet, prin intermediul telefonului mobil, pe baza de catalog şi vanzări sub presiune). Instituirea unei perioade de gandire de 14 zile calendaristice in care consumatorul işi poate schimba părerea. Introducerea unui formular de retragere standard uşor de folosit.

- Reparatii, inlocuiri, garantii: Obiectivul este de a se asigura, cu o mai mare certitudine, că nu există decat un singur set standard de remedii aflate la dispozitia consumatorilor care au cumpărat un produs defectuos (şi anume, repararea sau inlocuirea in primul rand, urmată de reducerea pretului sau de rambursarea pretului de cumpărare).