Recenzie 1984

George Orwell

(1903-1950)

George Orwell (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Eric Arthur Blair), născut la 25 iunie 1903 in India, şi decedat în 1950 în Londra, a fost un maestru recunoscut şi un clasic al genului de anticipaţie socială. Un scriitor englez de excepţie, comentator la radio BBC, editorialist şi reporter, s-a făcut remarcat prin romanele şi eseurile sale cât şi pentru critica literară.

Şi-a petrecut copilaria în Anglia şi, între anii 1917-1921, a studiat la Eton, publicând în diverse reviste ale colegiului. După absolvire s-a angajat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene din Birmania, experienţă pe care a relatat-o mai tîrziu în romanul Zile birmaneze (1934).

În 1933 i-a apărut prima carte, Down and Out in Paris and London (În lipsuri şi mizerie prin Paris şi Londra), unde descrie perioada de sărăcie autoimpusă pe care a trăit-o la întoarcerea în Europa. De-a lungul anilor ’30, Orwell a continuat să publice constant, oferind luminii tiparului romane precum A Clergyman’s Daughter (Fiica unui cleric,1935) sau O gură de aer (1939), însă adevarata recunoaştere i-au adus-o două proze de tip reportaj: The Road to Wigan Pier (Drumul catre Wigan Pier, 1937), unde zugrăveşte viaţa la limita sărăciei a minerilor dintr-un orăşel din Lancashire, şi Omagiu Cataloniei (1938), unde îşi relatează experienţele din perioada războiului civil din Spania. Cele mai populare romane ale sale, fabula politică Ferma Animalelor (1945) şi romanul O mie nouă sute optzeci şi patru (1949) au fost traduse în toate limbile şi adaptate pentru marele ecran.

În 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) Noi de Evgeni Zamiatin pentru gazeta Tribune, carte ce avea să-i inspire romanul său propriu, O mie nouă sute optzeci şi patru. Publicată în 1949, cartea era o meditaţie asupra destinului tiraniei în viitor.

Din punct de vedere politic, George Orwell a manifestat dintotdeauna o simpatie faţă de cei de centru-stanga, fără a îmbrăţişa însă ideologia comunistă, criticată într-un mod radical de către acesta în Ferma animalelor si in 1984, aceasta din urmă fiind şi ultima carte apărută în timpul vieţii sale, în care îşi inchipuie viitorul, un viitor al societăţii totalitare, sub forma imaginii-simbol "al unei cizme strivind sub talpă un chip omenesc - pentru vecie".

Suferind de tuberculoza, care îi săpa lent, dar fără cruţare, forţele, scriitorul s-a stins din viaţă la vârsta de 47 de ani.

1984

O mie nouă sute optzeci şi patru, ultima carte scrisă de Orwell, publicată în 1949,

este un roman de ficţiune ce descrie un sistem politic totalitar bazat pe desfiinţarea completă a fiinţei umane, şi o Londră într-un tablou apocaliptic, unde orice logică este suprimată.

"Războiul e pace", "libertatea e sclavie", "ignoranţa e putere" : cu aceste mesaje definitorii pentru o societate a răului absolut, "1984" îşi făcea tumultuos loc pe scena literaturii, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, impunându-se ca antiutopia cea mai cunoscută, cea mai importantă şi de cel mai puternic răsunet a vremurilor noastre. O viziune terifiantă a unui posibil şi apropiat viitor - situat, prin inversarea ultimelor două cifre, la numai patru decenii de la data încheierii scrierii (1948) - viitor ale cărui rădăcini erau uşor identificabile în prezentul imediat, un strigăt disperat de avertisment împotriva pericolelor unui regim totalitar. Prin supravegherea permanentă, cu mijloacele cele mai perfecţionate, a vieţii fiecărui individ, prin spălarea totală a creierului, acest regim dorea să-şi asigure fidelitatea necondiţionată a tuturor supuşilor.

. Este prezentată o societate în care epurările şi evaporările au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorbă“, o limbă mecanicistă care completează imaginea de lume ordonată ştiinţific. În imperiul fricii absolute şi sub ochii necruţători ai Fratelui cel Mare, libertatea individuală este pe vecie eradicată.

Cartea este structurata in trei parti, dar cu un numitor comun – regimul de viata al oamenilor sub dominatia guvernarii comuniste, in perioada descrisa de autor.

Prima parte

“12 mai 1984, sau cel putin asa cred…”- sunt primele cuvinte pe care Winston Smith, personajul principal ale romanului, le scria în jurnalul său. Winston este un cetăţean oarecare al Oceaniei, una dintre cele trei puteri care se luptă perpetuu într-un război fără cauză: Oceania, Eurasia şi Estasia, un război alimentat artificial pentru a menţine vie frica oamenilor, pentru a le concentra ura către un inamic definit si pentru a le controla viata ca si cum ar fi ceva firesc si necesar.

Încă de la început autorul ne introduce în atmosfera restricţionistă a vieţii din perioada comunistă. Mediul sărăcăcios, casele modeste contruite cu ani buni în urmă şi ideea de economisire sunt prezente încă din prima pagină, precum şi existenţa pretutindeni a persoanei dominante în stat, Big Brother sau Fratele cel Mare, conducatorul Partidului. Acesta era impartit in două ramuri: Partidul interior, unde se regăseau oamenii importanţi ai statului, cei care luau deciziile mari şi hotărau soarta Oceaniei şi a populaţiei acesteia, şi Partidul exterior, alcătuit din persoanele ce duceau la bun sfârşit sarcinile primite de la Partidul interior, printre care se numara si Smith. Ultima ramură a stratificării sociale o reprezentau prolii, aceştia fiind majoritari în stat, aproape 85% din populatie, stratul de jos al societăţii, cel care efectua munca fizică, şi care nu conta prea mult atât timp cât nu se revolta.