Recenzie - economia într-o lecție

Henry Hazlitt (1984 – 1993) a fost scriitor, ziarist, economist, filosof si critic literar prolific. El a fost un apărător neobosit al principiilor liberalismului clasic și un adversar redutabil al etanismului, sub diversele sale forme – protecționism, socialism sau keynesism.

“Economia într-o lecție” este cea mai cunoscută lucrare a uneia dintre cele mai strălucite minți ale secolului XX: Hanry Hazlitt. A aparut în 1946 și a fost tradusă în 10 limbi și tipărită în peste un miliom de exemplare. În paginile acestei cărți, Hazlitt prezintă și analizează o serie de erori economice caracteristice atât neinițiaților în tainele economiei cât și multor economițti profesioniști.

În prima parte numită “Lecția” sintetizează într-o singură frază întreaga teorie economică: “Secretul științei economice constă în a avea în vedere nu doar efectele imediate, ci și pe cele de durată ale oricărei acțiuni sau politici; el constă în desciftarea consecințelor acelei politici nu numai asupra unui grup, ci asupra tuturor grupurilor.”(pag.5)

În a doua parte, “Lecția aplicată” cuprinde de capitole care susțin această afirmație urmand efectele unor convingeri economice și demonstrând erorile acestora. Prin intermediul exemplelor se trece de la cele mai elementare probleme economice la cele mai complexe și mai dificile.

Capitol al II-lea se numește “Geamul spart” și prezintă fapta unui derbedeu. Aceste arunca o caramidă în fereastra unei brutării. Unii pot considera că tot raul este spre bine: de această întâmplare vor beneficia geamgiul și fabricile de sticlă. Dar aceștia nu iau în considerarepierderile brutarului cât și a sectoarelor în care acesta ar fi putut investi daca nu ar fi pierdut banii prin înlocuirea ferestrei.

Al III-lea capitol “Binefacerile distrugerii” relateaza problema geamului spart care este continuată în capitolul urmator. Mari industriași, lideri sindicali, staticieni cu pregatire elogiazăavantajele distrugerii. Aici ni se dă ca exemplu urmările aduse de război: ei contabilizează optimiști casele și orașele întregi dărâmate, care “trebuiesc să fie înlocuite”; motivul optimismului: acesta aduce un beneficiu celor care lucrează în costrucții și deci o creștere a cereri totale. Dar ceea ce se întamplă iîn realitate este o deturnare a cereri către alte produse.

În cel de al IV-lea capitol “Lucrările publice înseamnă impozite” ni se vorbește despre investițiile publice private ca o metodă de a genera locuri de muncă. Dar atunci când scopul principal este crearea de locuri de muncă nu se mai urmărește necesitatea unei investiții, iar rezultatul este plasarea unei sume de bani într-un mod ineficient.

Al V-lea capitol “Impozitele descurajează producția” se referă la impozitarea care este indisponibilă pentru îndisponibilă pentru îndeplinirea unor funcții guvernamentale de baza. Dar o impozitare excesivă duce la descurajarea producției și la un grad scăzut al ocupării forței de muncă în sectorul privat. Rezultatul pe termen lung constă în îndeplinirea consumatorului de a obține produse mai bune și mai ieftine.

Capitolul VI numit “Creditele guvermanentale derivează producția” prezintă faptul că, creditele guvernamentale sunt acordate acelora care nu sunt eligibili pentru a obliga un credit privat. Motivul pentru care nu îl pot obține este acela ca șansele ca ei să obțină profit și să poată rambursa banii sunt foarte mici. Rezultatul final al creditului guvernamental nu contă în sporirea cantității totale a bunurilor produse în comunitate ci în reducerea lui întrucât capitalul real disponibil este plasat în mâinile celui mai puțin eficient dintre competitori, în detrimentul celui mai eficient și mai de incredere.

Capitolul VII, “Blestemul mecanizării” releifează convingerea că mașinile dau naștere la șomaj, ceea ce ne conduce spre concluzii absurde. Asta ar însemna că îmbunătațirile tehnologice, create de om pentru a-i îmbunatații viața ssunt cauza unor dezastre economice. Pe termen scurt maținile pot duce la o scădere a cererii de muncăîntr-un anumit sector, la o situație diificilă a famiilor celor care nu-si mai pot găsi de lucru in acel sector. Dar în același timp mașinileduc la o creștere a productivității.

În al VIII-lea capitol “Schemele de împărțire a muncii” este vorba despre sindicatele care insistă asupra subdiviziunii detaliate a muncii, foarte des întâlnite, dealtfel în sectoarele de costrucții din orașele mari. Acest lucru are ca scop crearea de locuri de muncă și “protejarea” muncitorilor din anumite sctoare.

Capitolul IX se numește “Demoralizarea soldaților și birocraților”. În acest capitol este dezbătută temerea statului față de situația soldaților reîntorși la viața civilă sau penru funcționarii în număr prea mare, de care nu mai este nevoie. Atunci când luăm în considerare problema funcționarilor concediați sau a soldaților întorși la viața civilă nu trebuie sa omitem efectul asupra contribuabililorcare vor putea să-și păstreze banii pe care înainte trebuiau să-i verse în cederea susținerii lor.

“Fețișul ocupării depline a forței de muncă” este cel de-al X-lea capitol al cărții “Economia într-o lecție” și evidențiază faptul că salariile și ocuparea forței de muncă sunt strâns legate de productivitate ți producție. Ar fi mult mai bine dacă s-ar opta pentru o maximizare a productivității și o parte a populatiei ar fi susținită printr-un ajutor social “nedeghizat” decât să se realizeze o operare deplină a forței de muncă prin diverse subterfugii care duc la o dezaprobare a producției.