Recenzie Michel Didier. Economia - Regulile Jocului

RECENZIE

Michel Didier (n.1940) a fost înalt funcţionar în administraţia economică franceză şi profesor la Ecole Nationale d`Administration şi la Ecole Polytechnique. Este titularul catedrei de economie la Conservatoire National des Arts at Metiers.

Apărut la Editura Economică din Paris în anul 1992 volumul “ECONOMIA: REGULILE JOCULUI” este de fapt un manual de economie foarte popular în Franţa, pe care autorul îl adresează explicit studentului care se pregăteşte pentru examen.

Având un conţinut bogat şi un stil de prezentare simplu şi accesibil cartea s-a bucurat de un adevărat succes. Autorul prezintă principalele mecanisme şi probleme ale economiei pe care le ilustrează cu numeroase exemple. Fără a-l plictisi pe cititor cu abstracţiile teoriei economice, volumul răspunde unor întrebări fireşti, cum ar fi: De ce o întreprindere renunţă la o anumită producţie? De ce decide să se relocheze în străinătate? Ori să fie absorbită de o firmă multinaţională? Ce factori duc la creşterea cursului acţiunilor, la scăderea ratei dobânzilor sau la căderea dolarului? Cum poate fi sufocată economia de prea multe legi sau impozite? Prin abordarea generală şi actualitatea lor răspunsul la aceste probleme interesează un public mai larg decât cel universitar.

1

Prima ediţie românească a acestui manual larg accesibil şi care se

bucură în Franţa de o mare popularitate a apărut în anul 1994 la Editura Humanitas, fiind tradus de către Gheorghe Oprescu, Rodica Dănescu, Cătălin Huidumac, Emil Călin Dinga, iar a doua ediţie în anul 1998.

Cartea este structurată în optsprezece capitole, care la o primă lectură oferă o imagine de ansamblu, autorul invitând cititoul să revină asupra unor aspecte care l-au incitat pentru a înţelege ceea ce a citit.

Volumul se bucură de numeroase referinţe bibliografice pentru fiecare capitol în parte, plasate la sfârşitul cărţii, identificate prin numărul paginii din carte la care sunt menţionate.

În “Introducere”, Michel Didier reia definiţia dată de Raymond Barre ştiinţei economice, şi anume că aceasta “este ştiinţa administrării resurselor rare. Ea studiază formele comportamentului uman în procesul de gospodărire al acestor resurse, analizează şi explică modalităţile prin care un individ sau o societate alocă mijloace limitate satisfacerii unor nevoi numeroase şi nelimitate”. După părerea autorului “ dezvoltarea economică datorează prea puţin experţilor şi guvernelor. Ea este determinată de noi toţi, prin efortul nostru personal de a înţelege şi a acţiona” (pag.9). În acest scop economia nu trebuie să fie preocuparea strictă a câtorva specialişti în economie, ci a noastră a tuturor. Forţele ce acţionează în economie ne privesc pe toţi, influenţându-ne viaţa atât în calitate de producători (lucrători), cât şi de consumatori.

Legile economice sunt greu de descifrat. Michel Didier este de părere că “economia are în vedere activitatea umană. Ori, omul este viu, iar comportamentul său, incert prin definiţie, nu se lasă încorsetat de legi imuabile” (pag.9).

Primul capitol,“Oamenii şi avuţiile”, debutează cu anumite întrebări: Cum apar avuţiile? Cine le dobândeşte? la care autorul încearcă să răspundă pe parcursul lui. Avuţiile nu au sens prin ele însele, ele au valoare doar pentru oameni. În acest capitol Michel Didier oferă câteva vederi de ansamblu ale schimbărilor economice în curs. Aflăm astfel când şi de ce “ maşina economică se blochează”, de ce intervine “criza statului”, cum se declanşează “războiul economic mondial” sau “dezordinea monetară mondială”. Sunt prezentate exemple concrete şi, de asemenea, un scenariu în opt scene de prăbuşire a sistemului bancar mondial imaginat de Wall Street Journal (pag.20).

Capitolul al doilea numit “ Consumatorii şi nivelul de trai “ începe cu

următoarea remarcă: “Consumatorii nu par a fi pregătiţi să renunţe la obişnuinţele lor, de acum solid înrădăcinate, ca şi cum ar fi de la sine înţeles că, în fiecare an, ei ar trebui să trăiască mai bine decât în cel precedent”.

2

Autorul face referire în acest capitol la modificările suferite de modul de viaţă al oamenilor, comparativ cu al generaţiilor trecute.

“Consumăm de trei ori mai mult decât părinţii noştri” (pag.29). Pornind de la acest adevăr putem preciza că modul de viaţă a cunoscut o mare transformare de la o generaţie la alta. Astfel faţă de condiţiile de viaţă ale bunicilor şi părinţilor noştri, familiile de astăzi au locuinţele dotate cu aparatură casnică de ultimă generaţie, trei din patru familii au automobile etc.

Este menţionată ‘’Legea lui Engel” care pune în evidenţă existenţa unor ierarhii ale nevoilor. Când nivelul de trai este scăzut sunt satisfăcute cu prioritate nevoile cele mai urgente: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă. Creşterea nivelului de trai se repercutează asupra bunurilor ce nu sunt indespensabile, cum ar fi timp liber, transport, concedii etc.

Trăim într-o societate de consum unde cumpărătorul este rege. Cu toate aceastea libera opţiune a consumatorului este limitată de către stat, de către producători şi de către ceilalţi consumatori.