Noțiuni fundamentale de economie - introducere în management și marketing

A. NOTIUNI DE BAZA ÎN ECONOMIE

Economia poate fi privita s i analizata la mai multe niveluri, si anume: microeconomie,

mezoeconomie, macroeconomie si mondoeconomie.

Microeconomia se refera la totalitatea proeselor si fenomenelor economice ce au loc la nivel

de organizatie si consumatori în cadrul unei economii nationale.

Mezoeconomia abordeaza activitatile economice la nivel de ramura economica. Spre

exemplu, economia agriculturii sau economia contructiilor de masini.

Macroeconomia se refera la ansamblul activitatilor economice ce au loc în cadrul unei tari, la

sistemul activitatilor economice din cadrul unei natiuni ce tin cont de interesele generale

nationale, cele statale.

Mondoeconomia defineste economia mondiala formata din totalitatea statelor lumii s i a

interdependentelor dintre acestea.

DE interes pentru noi este microeconomia, întricât activitatea la nivel de firma pe parcusrul

acestui curs.

Studiul economiei trebuie sa înceapa de la nevoile umane s i modul de satisfacere a acestora.

Nevoile umane reprezinta cerintele oamenilor de a avea si folosi bunuri materiale si servicii în

vederea satisfacerii unei stari de lipsa resimtita la un moment dat, în vederea ajungerii la o

stare dorita ce nu este aobtinuta la momentul respectiv.

Satisfacerea nevoilor umane se realizeaza fie prin productie proprie, prin autoconsum, fie prin

schimb. Satisfacerea nevoilor umane prin autoconsum si prin schimb au coexistat si coexista

înca pentru fiecare agent economic, dar raportul dintre ele s-a modificat în timp.

La începuturile istoriei noastre exista economia naturala. Dar ce este economia naturala?

Economia naturala este acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice în

care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la

schimb. Ea se bazeaza pe autoconsum: eu produc, eu consum si consum numai ceea ce

produc.

A doua forma de organizare este economia de schimb. Ce este economia de schimb?

Economia de schimb este acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice în

care agentii economici produc bunuri în vederea vânzarii, obtinând în schimbul lor alte

bunuri, necesare satisfacerii nevoilor lor. Economia de schimb este forma universala de

organizare si functionare a activitatii economice în lumea contemporana.

Economia de schimb are un numar de caracteristici specifice, si anume:

a) Are la baza diviziunea sociala a muncii, prin care agentii economici se specializeaza: unii

produc, pâine, altii lapte, activitatile sunt divizate în cadrul societtii. Produsele se vând si se

cumpara astfel încât toti membrii societatii au acces s i la pâine si la lapte, si la alte produse.

b) Agentii economici sunt autonomi/independenti, ei pot decide asupra tipurilor de produse

pe care sa le produca cât si asupra înstrainarii lor, în baza dreptului de proprietate.

c) Activitatea economica graviteaza în jurul pietei. Datorita diviziunii muncii si specializarii

agentilor economici, fiecare individ devine dependent de bunurile furnizate de altii, iar

majoritatea covârsitoare a bunurilor sunt destinate schimbului. În acest fel are loc separarea

în spatiu si în timp a productiei de consum, a producatorului de consumator. Acestia pot

ajunge din nou în contact prin intermediul pietei. Piata devine astfel institutia centrala în jurul

careia graviteaza întreaga viata economica, ea devine mecanismul care mediaza relatia între

producator s i consumator. În cadrul pietei au loc schimburile între agentii economici.

Schimbul poate avea loc în mod direct (prin troc, spre exemplu, schimb pantofi pe haine) sau

intermediat prin moneda, prin bani. În prezent majoritatea schimburilor au loc prin

intermediul bunurilor.

d) Bunurile îmbraca forma de marfa. Marfa este un bun economic care serveste fie productiei,

fie satisfacerii nevoilor indivizilor, care este destinat vânzarii-cumpararii pe piata.

3

e) Au loc tranzactii între agentii economici. Acestea pot fi unilaterale, când se da ceva fara a

se primi nimic în schimb în mod direct (donatii, subventii, impozite, taxe) sau bilaterale,

când se schimba ceva cu altceva, când se întâlneste cererea cu oferta.

Aceste tranzactii au loc în cadrul circuitului economic.

Figura nr. 1. Circuitul economic

Cheltuieli pentru bunuri de consum CERERE

Bunuri de consum

OFERTA

Firma Gospodarii

Factori de productie: munca

pamânt, capital OFERTA

Venituri: salarii, dobânzi, rente

CERERE

fluxuri reale

fluxuri monetare

Observam ca între firme s i gospodarii (indivizi) au loc doua tipuri de fluxuri:

- fluxuri reale: de bunuri de consuma de la firme la gospodarii si de factori de productie de la

gospodarii la firme. Acestea sunt practic esenta circuitului economic.

- fluxuri monetare, fluxuri de venituri si cheltuieli: plata factorilor de productie de catre firme

ce reprezinta cheltuieli ale firmei si cheltuielile gospodariilor pentru a cumpara bunuri de

consum ce reprezinta venituri pentru firme.

În acest fel atât firmele cât si gospodariile participa la circuitul economic, îndeplinind în mod

simultan atât rolul de cumparatori cât si de vânzatori. Pe piata factorilor de productie vând

gospodariile si cumpara firmele, iar pe piata bunurilor de consum vând firmele si cumpara

gospodariile.

Satisfacerea unei nevoi are loc prin consumul de bunuri. Bunurile vor satisface o nevoie în

functie de utilitatea pe care o au.

Utilitatea în sens tehnic, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie (a

individului, a unei organizatii sau a societatii) si ea decurge din trasaturile si caracteristicile

intrinseci ale fiecarui bun.