Recenzie - politici economice - Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seamã al Şcolii austriece de drept şi economie. Cartea "Politici economice.Gânduri pentru cei de azi si cei de mâine." conține cele şase prelegeri susținute de Mises la Buenos Aires în 1958 şi publicate postum în limba englezã, în anul 1979, sub titlul "Economic Policy. Thoughts for today and Tomorrow”.

Cartea este importantã pentru cã trateazã simplu chestiuni ce sunt esențiale pentru conviețuirea oamenilor în societate , structurate în şase capitole , corespunzând celor şase prelegeri : "Capitalismul" , "Socialismul" , "Intervenționismul" , "Inftația" , "Investițiile strãine" , "Politici şi idei"

În capitolul intitulat “Capitalism”, sunt menționate anumite caracteristici ale perioadei capitaliste precum şi condițiile precare din acea vreme. Se menționeazã existența unei bariere între statuturile sociale ale oamenilor, precum şi faptul cã industriile de procesare ale acelor vremuri existau numai în beneficiul celor bogați. De aceea, oamenii sãraci care nu aveau posibilitatea de a lucra pãmântul, nu puteau sã se angajeze în industria de procesare deoarece autoritãțile acelor oraşe nu le permitea acest lucru.

Cu timpul însã, odatã cu apariția capitalismului modern, s-au produs anumite schimbãri în domeniul industriei. Acei oameni sãraci şi-au organizat mici alteliere care produceau bunuri accesibile tuturor, având un preț accesibil.

Un lucru benefic menționat de cãtre Mises este acela cã odatã cu dezvoltarea capitalismului, toți oamenii aveau dreptul de a satisface nevoia clienților cât mai bine şi mai ieftin. Acest lucru a avut ca urmare o creştere majorã a populației, precum şi o îmbunãtãțire a mediului de trai.

De asemenea, este menționat şi progresul social fãcut în perioada capitalistã, sugerat de asemenea şi de Marx. Acesta susținea faptul cã oamenii nu consumau tot ce produc, ci economisesc şi investesc o parte din produsul respective.

Capitolul al doilea, “Socialismul”, pune în evidențã conceptul de libertate economicã- reprezentatã de economia de piațã, de sistemul în care cooperarea indivizilor în cadrul diviziunii sociale a muncii e realizatã prin intermediul pieței.

Libertatea economicã este acea libertate care , într-o economie de piațã, îi permite cetãțeanului sã işi aleagã singur cariera , sã decidã singur ce produse sã consume , în concluzie , sã îşi organizeze singur viața În contrast , în regim socialist cariera este stabilitã prin decret guvernamental, existând o singurã autoritate economicã, şi ea are dreptul sã controleze toate deciziile referitoare la producție.

Însã cea mai importantã diferențã care apare între cele douã regimuri este proprietatea privatã : în Capitalism aceastã formã de proprietate este majoritarã şi are un deosebit rol în dezvoltarea pieței , pe când în Socialism nu existã proprietate privatã , ci numai proprietate de stat

În sistemul socialist nu existã piațã , deoarece socialiştii considerã cã “toate relele lumii acesteia provin din existența pieței şi a prețurilor pieței “ şi doresc abolirea acesteia Libertatea în regimul economic de piațã existã atunci când fiecare îi deserveşte pe concetãțenii sãi şi este în schimb deservit de aceştia. Însã în cazul socialismului, libertatea individualã este anulatã, consumatorul nu mai are rol de decizie şi toți indivizii trebuie sã se supunã ordinii conducerii statului. Mises spune cã: ”Libertatea înseamnã într-adevar libertatea de a greşi”.Adicã un individ trebuie lãsat sã facã propriile alegeri,nu forțat,aşa cum se întâmplã în cazul socialismului, unde acesta este anulat şi transformat în sclav care întreprinde doar acțiunile dictate de superior.

În capitolul ‘Intervenționalismul’, Mises, face referire la faptul cã guvernul doreşte sã se implice în mersul pieței.

Guvernul intervine în desfãşurarea mai multor fenomene economice: în formarea prețurilor, a salariilor, a dobânzii, şi a profitului.Acest lucru nu este benefic în ceea ce priveşte libertatea economicã. Guvernul forțeazã efectiv oamenii de afaceri sã îşi desfãşoare activitatea într-o altã manierã decât aceea în care aceştia ar ține seama de preferințele consumatorilor.

Pentru a ilustra efectele negative ale implicãrii guvernului, Mises exemplificã faptul cã dacã guvernul impune un preț maximal pentru lapte, acest lucru ar putea avea consecințe ca: creşterea cererii de lapte, precum şi scãderea cantitãții de lapte disponibil. Mulți oameni nu vor mai avea de unde sã cumpere,iar cei care vor avea ocazia sã cumpere se vor confrunta cu cozile imense. De asemenea cantitatea de lapte disponibilã va fi mai scãzutã cã înainte deoarece costul de producție va fi superior prețului maxim impus de guvern, acest lucru având ca efect un deficit de satisfacție pentru bãutorii de lapte.

Aşadar, guvernul, odatã ce a fixat prețuri maximale pt bunurile de consum, trebuie sã le extindã şi la factorii de producție şi sã limiteze prețurile factorilor necesari pentru bunurile de consum afectate de controlul prețurilor.

În țarile dependente de export de exemplu: Norvegia, Anglia, Suedia, un sistem de control guvernamental nu poate funcționa.