Politici economice. gânduri pentru cei de azi și cei de mâine

economice. Ganduri pentru cei de azi si cei de maine

Ludwig von Mises

-recenzie-

Cartea “Politici economice.Ganduri pentru cei de azi si cei de maine” scrisa de Ludwig von Mises contine cele sase prelegeri susţinute de acesta la Buenos Aires în 1958 şi publicate postum în limba engleză, în anul 1979, sub titlul „Economic Policy. Thoughts for today and tomorrow”.

Capitolul I Capitalismul

Acum cateva secole sistemul era rigid iar omul nascut sarac nu putea evolua ramanand pentru tot restul vietii sarac, in timp ce omul bogat ducea o viata indestulatoare indiferent de aportul sau la aceasta bogatie. Oamenii saraci care nu aveau posibilitatea de a lucra pamantul, nu puteau sa se angajeze in industria de procesare deoarece autoritatile acelor orase nu le permitea acest lucru. Spre exemplu in Anglia in secolul XVIII din 7 milioane de oameni aproximativ 2 milioane erau proletari(muncitori exploatati, lipsiti de mijloace de productie si nevoiti sa-si vanda forta de munca pentru a putea trai). Odata cu apritia capitalismului modern acesti proletari au inceput sa-si organizeze mici ateliere in care produceau bunuri ieftine pentru uzul tuturor. In vreme ce vechiile industrii de procesare serveau decat pe oamenii instariti, noile productii au inceput sa produca bunuri accesibile pentru oamenii de rand.

Se pare ca cel care a inventat notiunea de capitalism a fost Karl Marx, desi acesta nu era un adept al acestui sistem. Ba chiar mai mult in 1864 Karl Marx condamna opinia conform careia sindicatele ar putea imbunatatii conditiile celor ce muncesc prin solicitarea unei rate salariale mai ridicate si reducerea programului de lucru. Marx sugera ca sindicatele sa ceara ispravirea sistemului salarial asezand „socialismul” (proprietatea de stat) in locul sistemului proprietatii private.

Capitolul 2 Socialismul

Intr-o economie de piata omul este liber sa-si aleaga orice cariera doreste, sa-si aleaga modul sau propriu de integrare in societate, dar intr-un regim socialist cariera unui individ e stabilita prin decret guvernamental.Teoreticenii „dreptului natural” din secolul XVIII, printre care se numara si Jean Jacques Rousseau, credeau ca pe vremuri oamenii s-ar fi bucurat de ceva numit libertate „naturala”, dar in epoca aceea indivizii nu erau liberi ci se aflau la bunul plac al oricarui ar fi fost mai puternic decat ei.

Ludwig von Mises subliniaza faptul ca adevaratii patroni ai sistemului economic sunt consumatorii. Datorita lor societatea poate prospera si daca patronii nu tin seama de dorintele consumatorilor, acesti oameni de afaceri sunt siliti sa-si abandoneze pozitia din cadrul economic.De asemenea este sustinuta ideea conform careia intr-o economie de piata fiecare om se serveste pe sine odata ce isi serveste concetatenii.

Miscarea socialista este inaugurata de Karl Marx prin pamfletul numit „Manifestul Comunist”. Sistemul socialist dupa cum spuneau si admiteau Karl Marx, Lenin si alti lideri socialisti este „extinderea serviciului militar la intregul sistem de productie”. In acea perioada comitetele socialiste, liderii si dictatorii erau cei care detineau suprematia, iar populatia trebuia sa le dea ascultare si sa ii respecte. Ceea ce socialistii refuza sa acepte este faptul ca intr-o economie de piata preturile monetare ale bunurilor nu-l informeaza doar pe consumator, ci si pe oamenii de afaceri asupra factorilor de productie.

Capitolul 3 Interventionismul

In economia de piata guvernului ii revine sarcina de a asigua functionarea neobstructionata a economiei prin eliminarea fraudei si violentei. Insa intr-un regim socialist guvernul detine controlul.

Se sustine ca in zilele noastre nu mai exista o economie de piata, ci o economie mixta datorita numeroaselor intreprinderi aflate sub jurisdictia statului.Dar cu toate acestea nu se poate vorbi de socialism, ci doar de faptul ca guvernul este supus suprematiei consumatorilor.

Interventionismul este prezentat ca fiind dorinta guvernului de a interveni in mersul pietei mai mult decat este necesar, dorinta de a face mai mult decat presupune protectia impotriva talhariei si a fraudei.Un exemplu de interventionism popular in mai multe tari este controlul manifestat de guvern asupra preturilor.Mai mult, guvernul intervine si in desfasurarea unor fenomene economice precum: formarea salariilor, a dobanzii, si a profitului.Pentru a evidentia efectele negative ale interventiei guvernului Mises ofera o serie de exemple legate de stabilirea unui pret maximal pentru bunuri de consum, asa cum este laptele. O urmare a acestei actiuni a guvernului este cresterea cererii pentu lapte si in acelasi timp diminuarea productiei de lapte din cauza producatorilor care au realizat ca la pretul impus de guvern nu mai pot produce aceasi cantitate intrucat nu le sunt acoperite costurile de productie.In aceasta situatie guvernul intervine prin rationalizarea cantitatii oferite pe piata dar si acest lucru se dovedeste a fi un esec. Uramtourl lucru pe care statul il face este sa incerce sa reduca costurile de productie. Dar aceasta interventie este tot nefasta intrucat nu rezolva problema ci din contra extinde controlul guvernului asupra preturilor cat mai multor bunuri de consum (carne,oua).Si astfel staul ajunge sa controleze nu doar preturile bunurilor vitale, ci si preturile bunurolor de lux.

Se pare ca singurele tari in care un sistem guvernamental nu functioneaza sunt tarile puternic dependente de export precum Norvegia, Suedia.

Astfel raspunsul pentru cei care sustin ca este indicat ca guvernul sa se amestece macar intr-o mica parte a sistemului economic, este ca aceasta situatie va degenera in cele din urma si ne vom indrepta treptat spre o economie in regim socialist.

Capitolul 4 Inflatia

In acest capitol Ludwig von Mises trateaza fenomenul numit inflatie. El numeste inflatie tendinta de crestere a pretului ca urmare a sporirii cantitatii de bani de catre guvern.Nu exista un mod miraculos de solutionare a problemelor financiare ale guvernului, insa prelevarea de taxe de la cetateni este cu siguranta o solutie mai buna decat tiparirea de bani, metoda pe care guvernele o prefera cel mai adesea.Ludwig Von Mises subliniaza faptul ca atunci cand guvernele tiparesc mai multi bani, unele persoane vor detine mai multi bani, deci vor cumpara mai mult decat alte persoane care detin aceeasi cantitate de bani.Astfel cererea pentru aceeasi cantitate de bunuri va creste ceea c e va duce la cresterea pretulurilor si deci in cele din urma la inflatie.

In continuare este descris modul in care inflatia afecteaza diferite categorii de populatie. In timp ce unii obtin beneficii de pe urma inflatiei, altii mai defavorizati sunt nevoiti sa-si duca modestul trai in conditii mai precare intrucat preturile au crescut. Ludwig von Mises ofera ca si exemplu de inflatie dramatica situatia existenta in Reichul german dupa Primul Razboi Mondial, cand guvernul a hotarat sa imprumute bani de la banca centrala(deci s-au tiparit bani) pentru a-si rezolva problemele financiare.In zilele noastre tehnica este complicata de existenta depozitelor la cerere, dar rezultatul este acelasi dezastru inflationist.

Inflatia spune Ludwig von Mises, este o politica ce nu poate dura si care trebuie sa inceteze odata cu prabusirea monedei, asa cum a fost in Germania cazul marcii care incetase sa mai aiba vreo valoare.De asemenea este introdus in discutie si etalonul aur in conditiile caruia o politica guvernamentala s-ar dovedi mai „sanatoasa” decat una in care etalonul este moneda de hartie.Insa cu toate ca inflatia are efecte negative, ea a devenit un mod de viata pana si in tarile bogate precum SUA.

In concluzie, trebuie sa retinem ca inflatia este o masura politica si ca la fel ca orice alta masura politica, ea poate fi schimbata.