Reforma economiei românești și pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană

Debutul procesului de macrostabilizare in Romania a intampinat o serie de dificultati rezultate din necesitatea realizarii unor reforme sistematice profunde(liberalizarea preturilor, restructurarea bugetului, sistumul de productie sociala)sau ajustarea sectoriala impusa de procesul de privatizare de adoptarea unor noi principii de management si organizarea a activitatilor economice.

La inceputul anilor 2000, dupa aprecierile facute de Banca Mondiala , venitul pe locuitor in Romania este putin peste ½ fata de cel din Ungaria si 40% fata de cel din Cehia.

Configuratia politicii monetare in primii ani ai tranzitiei la economia de piata (1990-1999) face o analiza a conduitei monetare din debutul procesului de reforma, perioada de reorganizare institutionala si legislative a autoritatii monetare si de restructurare profunda a sistemului bancar.

Declinul accentuat al economiei inregistrat in aceasta perioada s-a dovedit afectul unui process de restructurare impus mai degraba la lipsa resurselor reale, decat de disciplina unui proces constient sau organizat Cauzele de fond care au intretinut si alimentat cresterile de preturi din aceasta perioada s-au dovedit valabile de-a lungul intregii perioade de tranzitie, cu diferente doar in ceea ce priveste intensitatea , durata sau interferenta unor factori conjuncturali.

Anii 1992-1994 reprezinta o evaluare a politicii monetare intr-o perioada caracterizata de puternicele presiuni inflationiste incluse de primele etape ale procesului de liberalizare a preturilor.

Un moment essential al acestei perioade in care se increase mentinerea cursului de schimb fix pentru a controla inflatia. Acest parametru a fost utilizat in perioada urmatoare , in principal, ca adjustor al balantei de plati. Printre costurile aditionale s-au numarat si acumularea unui volum important de datorie publica , in conditiile in care finantarea neinflationista a acestuia era extreme de dificila.

Din 1995 , economia romaneasca a traversat o perioada caracterizata prin rate de crestere economica positive, concomitant cu scaderea inflatiei si intensificarea exporturilor.

Anul 1997 a marcat debutul celui de-al doilea program major de reforma structurala a economiei romanesti in perioada de tranzitie.

In 1997, Banca Centrala si-a consolidate rezervele valutare la un nivel care a ajutat-o sa evite o mare criza in anul 1999. Au fost adoptate masuri de redresare , care au au avut costuri majore si au determinat un decline al economiei cumulate de cca.16% din P.I.B.in perioada 1997-1999.

O alta caracteristica a economiei Romaniei in perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit, in urma politicilor de liberalizare pe fondul unui system economic slab structurat.

Ca urmare a acumularilor in procesul de restructurare a sectorului industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor romanesti, atat datorata modificarulor structurale , cat si deprecierii monedei nationale in termini reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei prelucratoare , in anul 1999, a scazut cu 8% fata de 1998 ponderea exporturilor produselor acestei industrii , in total livrari, s-a majorat de la 30,7% la 35,1% iar rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,9%.

Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de determinarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar , care au permis canalizarea insuficienta a resurselor financiare.

Din perspective orientarilor si evolutiilor pe termen mediu ale economiei romanesti , anul 2000 reprezinta o etapa hotaratoare din doua motive majore