Reforma fiscală

Raportul de cercetare va avea următoarea structură:

1. Definirea temei cercetării: Reforma fiscală – relaxare fiscală sau doar o regândire (reaşezare) a sistemului de impozite şi taxe? Care este atitudinea românilor faţă de reforma fiscală şi cota unică de impozitare a veniturilor şi profiturilor?

2. Analiză comparativă a taxelor maxime pe venituri şi corporatiste în UE 25 şi cele 4 ţări candidate (România, Bulgaria, Turcia, Croaţia).

3. Echitatea fiscală şi justiţia socială. Impozitele progresive şi proporţionale. Randamentul fiscal şi gradul de fiscalitate.

4. Situaţie comparativă a impozitării veniturilor şi profiturilor înainte şi după reforma fiscală a guvernului Tăriceanu şi introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor.

5. Argumente pro şi contra reformei fiscale. Efecte pozitive şi negative aşteptate de analişti economici, experţi şi politicieni.

6. Opinii exprimate în mass-media cu privire la reforma fiscală.

7. Populaţia studiată. Grupuri ţintă. Metodologie.

8. Criterii de măsurare a succesului sau insuccesului reformei fiscale vizavi de obiectivele propuse de aceasta

§1. Tema cercetării

Modificarea politicii fiscale a fost prima măsură a guvernului Tăriceanu şi una dintre priorităţile programului de guvernare şi a programului politic al Alianţei PNL-PD.

Concretizată legislativ prin O.U.G. nr. 138/30 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, reforma fiscală a fost prezentată iniţial ca relaxare fiscală ce are în vedere susţinerea întreprinzătorilor privaţi, atragerea investiţiilor străine şi stimularea liberei iniţiative, ceea ce ar trebui să conducă la consolidarea şi dezvoltarea economiei de piaţă în România, una dintre principalele cerinţe impuse României în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Criticii introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor au considerat că este vorba de o măsură pripită, nefundamentată pe o analiză de impact, care pune în pericol echilibrul bugetar. Ea va trebui însoţită de majorări ale altor impozite şi taxe, introducerea unor taxe noi, creşteri ale preţurilor utilităţilor şi reduceri ale cheltuielilor bugetare.

Pentru a acoperi golurile bugetare create de relaxarea fiscală, Ministerul de Finanţe, în urma negocierilor cu FMI, a trebuit să propună măsuri fiscale nepopulare: dublarea impozitului pe cifra de afaceri a microîntreprinderilor, blocarea reducerii contribuţiilor de asigurări sociale, amânarea majorării salariilor bugetarilor şi a unei etape de recalculare a pensiilor, dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice, creşterea de 10 ori a impozitării dobânzilor bancare şi a câştigurilor de pe piaţa de capital, impozitarea mai drastică a câştigurilor din tranzacţiile imobiliare şi chirii etc.

Întrebarea care se ridică este dacă reforma fiscală este concretizarea unei politici de relaxare fiscală ce va stimula relansarea şi competitivitatea economică sau doar o regândire (reaşezare) a sistemului de impozite şi taxe în favoarea unor grupuri de interese (persoanele cu venituri peste medie) ce afectează însă principiile de echitate fiscală şi justiţie socială?

Are guvernul o strategie fiscală coerentă care să nu bulverseze complet sistemul de administrare fiscală, colectare, urmărire şi încasare a impozitelor?

Care este atitudinea românilor faţă de efectele reformei fiscale şi ale introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor?