Reformă în Administrația Publică

1.Strategia

Pentru a putea sǎ identificǎm implicarea deciziilor strategice în reforma administraţiei publice,mai întâi de toate trebuie sǎ definim strategia.

Strategia-arta de a folosi toate miloacele disonibile în vederea asigurǎrii succesului într-o activitate, în cazul de faţǎ într-o activitate din cadrul administraţiei publice.

În elaborarea unui plan de reformǎ , strategia, reprezintǎ componenta esenţialǎ. O strategie de modernizare a sistemului administrative se derulează pe mai multe etape, astfel:

-stabilirea finalităţii strategiei de dezvoltare a unei colectivităţi sau cui foloseşte aceasta;

-definirea scopurilor şi a obiectivelor strategiei;

-elaborarea şi implementarea strategiei;

-evaluarea aplicării strategiei şi impactul acesteia asupra colectivităţii;

2. Reforma

Def-Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obţine o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăţi (care nu modifică structura generală a acelei societăţi).

Noţiunea de reformă include, atât semnificaţii preluate din sectorul privat cum ar fi “transformare” şi “reinventare”, pe lângâă tradiţionalele accepţiuni de “modernizare” şi “îmbunătăţire” specifice sectorului public. Termenul de reformă nu implică numai o simplă schimbare, ci o schimbare avantajoasă/benefică; el presupune o mişcare deliberată de la o stare trecută mai puţin dezirabila, la o stare viitoare mai mult dezirabilă, ţinând cont de nevoile, aşteptările şi dorinţele cetăţenilor.

Condiţiile existente în societatea românească în prezent impun ca administraţia să

fie angajată într-un proces de schimbare pe patru planuri:

1. strategic, prin care să se redefinească rolul statului, în sensul delimitării acestui rol de cel al organizaţiilor private;

2. legal, îndreptat spre o diminuare a densităţii legislative, o utilizare mai mare a

legilor cadru, creând posibilităţi sporite de acţiune pentru autorităţile executive;

3. organizaţional, orientat spre reducerea ierarhiilor, simplificarea procedurilor

delegării execuţiei sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie;

4. cultural, urmărind o schimbare a valorilor şi a modurilor de acţiune a aleşilor

politici, a funcţionarilor, a utilizatorilor grupurilor de interese şi a cetăţenilor. Noile condiţii de reuşită ale procesului de reformă în administraţia publică.

În procesul de elaborare a strategiei de reformă în administraţia publică au fost

avute în vedere următoarele principii:

• Separarea funcţiilor politice de cele administrative;

• Crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră, profesionist

şi neutru politic;

• Definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii;

• Legitimitate şi administraţie corecta. Administraţia bazata pe lege trebuie să

asigure proceduri adecvate şi corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

• Adoptarea deciziilor de autorităţile cele mai apropiate de cetăţeni sau de

problema la care se refera;

• Autonomia decizională;

• Transparenţa actului de guvernare şi a celorlalte acte administrative, ceea ce va

permite participanţilor să urmărească procesele administrative şi să obţină informaţii referitoare la drepturile lor în relaţiile cu sectorul public.

• Simplificarea procedurilor administrative;

• Respect faţă de cetăţean;

• Delegarea unor competenţe şi deconcentrarea unor servicii;

• Orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienţă, eficacitate şi calitate

a serviciilor. Eficienţa şi eficacitatea se îmbunătăţesc atunci când creşte implicarea funcţionarilor publici, când responsabilităţile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei, odată cu stabilirea sistemului de responsabilităţi, pe fiecare nivel;

• Protejarea drepturilor indivizilor. Funcţionarii trebuie să se comporte politicos

şi să acţioneze eficient în relaţiile cu cetăţenii.