Regimul Lingvistic

1. Importanţa multilingvismului în Europa

Diversitatea culturală şi lingvistică a Europei fac din aceasta un continent extrem de bogat. Faptul că există un plurilingvism nu a împiedicat o realizare a unei Uniuni Europene. Ceea ce putea fi considerat ca un impediment în concretizarea uniunii a fost promovat ca un atu („unitate în diversitate”), prin răspândirea şi încurajarea învăţării a cât mai multor tradiţii, obiceiuri şi limbi posibile.

În prezent există 23 de limbi oficiale în Uniunea Europeană. După aderarea României şi Bulgariei, irlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a Uniunii Europene din 2007. Traducerea documentelor din şedinţele plenare ale Parlamentului European se face în 21 de limbi, exceptând malteza şi irlandeza. Pentru acestea două se traduc doar anumite documente de o importanţă mai ridicată.

Preocuparea pentru asigurarea unei transparenţe şi accesibilităţi la un nivel înalt se realizează în cadrul Parlamentului European prin traducerea documentelor parlamentare în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acest lucru oferă posibilitatea deputaţilor de a se exprima neîngrădit în limba oficială pe care o preferă şi cetăţenilor dreptul de a adresa întrebări şi cereri către instituţiile Uniunii Europene în orice limbă oficială. Prin această opţiune acordată cetăţenilor europeni este încurajat modul democratic de funcţionare al Uniunii Europene.

În cadrul instituţiilor europene, principiul democratic este cel mai bine reprezentat în Parlamentul European. Astfel, toţi cetăţenii europeni beneficiază de acces la legislaţia care îi priveşte în mod direct, în limba lor maternă. De asemenea, deoarece fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul de a fi ales deputat european, nu este obligatoriu ca aceştia să stăpânească o limbă de circulaţie internaţională.

În calitatea sa de legislator, Parlamentul European trebuie să asigure o transparenţă a tuturor actelor normative pe care le emite, acest lucru fidu-i accesibil prin intermediul serviciului de traducere şi interpretare.

2. Începuturile multilingvismului în Parlamentul European

În decursul a peste 50 de ani, în cadrul Uniunii Europene au avut loc o serie de schimbări în ceea ce priveşte plurilingvismul. Astfel dacă la început, documentele erau traduse în doar patru limbi: germana, franceza, italiana şi olandeza, de-a lungul anilor, acest serviciu de traducere şi interpretare şi-a mărit sfera de activitate ajungând la 23 de limbi.

Primul regulament adoptat de Comunităţile Europene în 1958 stabilea ca limbi oficiale ale instituţiilor sale, limbile ţărilor sale fondatoare: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Pe parcursul următoarelor extinderi au fost integrate limbile noilor state membrei. Primele adăugate au fost în 1973 engleza, daneza şi irlandeza (doar ca „limbă a tratatelor”), în 1981 greaca, în 1986 spaniola şi portugheza, în 1995 finlandeza şi suedeza, în 12004 estona, ungara, letona, lituaniana, malteza, polona, ceha, slovaca şi slovena.

Numărul actual de limbi oficiale a fost stabilit la 1 ianuarie 2007, după aderarea României şi Bulgariei. Tot în acea perioadă irlandeza a devenit limbă oficială.

Pornind de la cele 23 de limbi oficiale, serviciul de traducere şi interpretare a realizat peste 506 combinaţii lingvistice, deoarece fiecare limbă poate fi tradusă în alte 22 de limbi. În această situaţie, Parlamentul European a fost nevoit să investească multe resurse în vederea creării unor servicii performante de interpretare, traducere şi verificare a textelor juridice.

În vederea facilitării procesului traducerii, Parlamentul European a creat un sistem de „limbi pivot”, care presupune traducerea documentelor parlamentare în limbile cele mai utilizate, cum ar fi engleza, germana sau franceza. Aceste limbi ar urma să servească drept baza lingvistică pentru traducerile în limbile cu o circulaţie mult mai redusă. În viitor se preconizează să fie asimilate limbilor pivot şi polona, italiana, spaniola.

Fiecare extindere a determinat o creştere a numărului traducătorilor şi interpreţilor. Atât Parlamentul European, cât şi Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social, precum şi comtetul Regiunilor folosesc toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Atenţia sporită pentru acest domeniu a determinat crearea unui post de Comisar European pentru multilingvism la 1 ianuarie 2007. Indiferent din ce ţară provine, fiecare comisar european este obligat prin statut să devină independent de orice ingerenţă politică din partea propriei ţări. Astfel se consideră că ocupantul postului de comisar european pune mai presus de obiectivele ţării sale, îndeplinirea obiectivelor europene