Procedură în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene

I. Scurt istoric

Necesitatea unei institutii cu caracter jurisdictional s-a simtit inca de la inceputul constructiei europene, in perioada negocierii Tratatului de la Paris. Propunerile de a se constitui o comisie de arbitraj sau de a se apela la un organ jurisdictional deja existent (de exemplu Curtea Internationala de la Haga) au fost considerate nesatisfacatoare. Astfel, s-a decis formarea unei Curti de Justitie proprii in cadrul CECO, care avea atributii importante privind controlul legalitatii actelor emise de celelalte institutii si echilibrul dintre institutiile europene si dintre acestea si statele membre.

Ulterior, prin tratatele de la Roma (1957) si prin cele doua protocoale care le completeaza se prevede crearea Curtii de Justitie, avand aceleasi atributii ca si Curtea de Justitie infiintata prin Tratatul de la Paris. Prin Conventia relativa la unele institutii comune Comunitatilor Europene din 25 martie 1957 se prevede ca atributiile conferite prin cele trei tratate vor fi exercitate de o Curte de Justitie unica. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, numita pe scurt si Curtea Europeana de Justitie (CEJ) cu sediul la Luxemburg a fost infiintata in 1952 pe baza Tratatul de la Paris , care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului ( CECO ) . Rolul CEJ este de a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar si are competenta de a solutiona litigii care implica statele membre, institutii comunitare, companii sau persoane fizice din spatiul UE. Curtea Europeana de Justitie nu trebuie confundata cu Curtea Europeana de Justitie pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o institutie a Consiliului Europei si nici cu Curtea Internationala de Justitie, care este o instanta internationala, principalul organ jurisdictional al Organizatiei Natiunilor Unite cu sediul la Haga.

Tratatul de la Nisa semnat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001 si intrat in viguare dupa incheirea procesului de ratificare la 1 februarie 2003, a adus o reforma majora in cadrul CEJ, cele mai importante aspecte ale acesteia fiind:

-flexibilitate crescuta in privinta adoptarii statutului CEJ, care poate fi acum amendat de Consiliu – pe baza de unanimitate si la cererea Curtii insasi sau a Comisiei;

-aprobarea regulilor de procedura ale Curtii de catre Consiliu se face acum prin majoritate calificata;

-prin decizia unanima a Consiliului si in urma ratificarii parlamentelor nationale,

soluţionarea disputelor referitoare la drepturile de proprietate industriala intra subjurisdictiea CEJ;

-o mai buna impartire a atributiilor intre CEJ si Tribunalul Primei Instante, rezultand degrevarea CEJ.

De la infiintarea sa pana in prezent, Curtea de la Luxemburg a fost sesizata cu peste 8600 de cauze. Numarul acestora a fost intr-o continua crestere si ca urmare s-a simtit nevoia degravarii acesteia, lucru realizat prin infiintarea Tribunalului/Curtii de Prima Instanta (TPI), infiintat in 1989 de Consiliul de ministri la cererea CEJ. Rolul TPI este acela de a ameliora protectia jurisdictionala a justitiabililor si de a permite CEJ sa se concentreze asupra sarcinii sale principale, de interpretare unitara a dreptului comunitar.

II. Componenta CEJ

Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani care poate fi reinnoit. Acestia sunt alesi din randul juristilor care ofera toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea, in tarile lor, a celor mai inalte functii jurisdictionale sau a caror competenta este recunoscuta. Judecatorii Curtii il desemneaza din randul lor pe presedintele Curtii, pentru o perioada de trei ani care poate fi reinnoita. Presedintele conduce lucrarile si serviciile Curtii si, in cazul celor mai mari complete de judecata , prezideaza sedintele si deliberarile.

Curtea este asistata de avocatii generali care au obligatia ca actionand, cu completa impartialitate si independenta, sa prezinte, in sedinta publica, un aviz juridic numit „concluzii” în dosarele in care, potrivit Statutului Curtii reclama interventia lor(art.222 CE). Avocatul general isi expune opinia sa la sfarsitul procedurii orale, ea devenind publica, ceea ce ar putea atrage riscul ca mandatul sau, sa nu fie reinnoit atunci cand ar exista deosebiri fata de opiniile guvernului sau. Astfel, concluziile avocatului general nu reflecta in mod necesar punctul de vedere al Curtii, dar ele contin indicatii pretioase referitoare la motivele care pot duce la o anumita decizie a Curtii.

Colaboratorii Curtii sunt grefierii si referentii. Grefierul, desemnat de Curte pe un mandat de 6 ani, este secretarul general al instituţiei, ale carei servicii le conduce sub autoritatea presedintelui Curtii. Grefierii au 2 categorii de functii: functii judiciare (asista Curtea si pe membrii ei in indeplinirea actelor ce le incumba functiei lor, inclusiv asistarea la audieri; raspund de tinerea arhivelor Curtii si de publicarea in „Colectia de jurisprudenta a Curtii” a textelor integrale ale hotararilor si ordonantelor date) si functii administrative (asigura administrarea bugetului Curtii, sub autoritatea presedintelui;raspund de activitatea tuturor functionarilor si agentilor Curtii si in special de serviciul lingvistic). Curtea se intruneste in :