Regiunea de Dezvoltare Sud - România

Regiunea Sud Muntenia cu o suprafaţă de 34453km ce reprezintă 14,5% din suprafaţa României – se învecinează la nord cu Regiunea Centru, la est cu Regiunea Sud-Est, la sud cu Bulgaria, limita fiind dată de graniţa naturală – fluviul Dunărea şi la vest cu regiunea Sud-Vest.

La 31 decembrie 2008, organizarea administrativă a teritoriului regiunii era următoarea: şapte judeţe (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman), 48 municipii şi oraşe (din care 16 municipii), 519 comune şi 2019 sate.

Relieful Regiunii Sud Muntenia se caracterizează prin: în partea de nord a regiunii se întinde lanţul muntos al Carpaţilot Meridionali. Coborând spre sud, întâlnim zona dealurilor subcarpatice ca treaptă intermediară între munţi şi câmpie.

Câmpia ca parte din Câmpia Română şi lunca deţin ponderea în suprafaţa Regiunii Sud Muntenia ( circa 70%).

Clima luată în ansamblu, este temperat continentală moderata. Temperatura medie anuală scade uşor de la sud spre nord, în funcţie de altitudine. În partea de sud a regiunii, regimul climateric este omogen, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni relativ reci.

Precipitaţiile atmosferice cresc cu altitudinea, de la 500-600 mm în zona de câmpie, la 600-800 mm în ţinuturile deluroase, ajungând în munţii înalţi la peste 1000 mm precipitaţii pe an.

Reţeaua hidrografică este dominată de fluviul Dunărea în care se varsă şi celelalte pricipale cursuri de apă ce străbat teritoriul regiunii (Olt, Ialomiţa, Argeş, Dâmboviţa, Prahova). Ea este completată de a serie de lacuri naturale (Iezerul Mostiştei – în judeţul Călăraşi, Amara – în judeţul Ialomiţa, Suhaia –în judeţul Teleorman) şi antropice cu folosinţă complexă (Vidraru- in judeţul Argeş, Văcăreşti şi Pecineagu – în judeţul Dâmboviţa).

Datorită varietăţii teritoriului, caracterizată printr-o mare complexitate geologică şi a condiţiilor naturale, resursele Regiunii Sud Muntenia sunt remarcabile. Resursele naturale ale subsolului (petrol, gaze naturale, cărbune, minereuri radioactive şi metalifere, sare, marne calcaroase, sulf, acumulări de gips şi izvoare minerale) sunt concentrate în zona muntoasă şi de deal şi sunt importante, în principal, pentru sectorul energetic, industria chimică şi a materialelor de construcţii.

Resursele de apă joacă un rol important în dezvoltarea economiei regionale şi naţionale având utilizare în toate domeniile (în sistemul energetic, pentru aprovizionarea cu apă a centrelor populate şi a tuturor celorlalte sectoare economice şi sociale).

Flora şi fauna de o mare diversitate reprezintă o altă bogăţie naturală a Regiunii Sud Muntenia.

Terenurile ocupate cu păduri şi vegetaţie forestieră deţin 19,7% din suprafaţa regiunii, reprezentând o sursă importantă de masă lemnoasă şi un mediu propice pentru faună.

Terenurile agricole, care ocupă peste 70,9% din suprafaţa Regiunii Sud Muntenia, reprezintă o altă bogăţie naturală. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi din soluri aluvionare, au o fertilitate ridicată, constituind baza sectorului producţiei vegetale în care predominante sunt cultura cerealelor pentru boabe, a plantelor uleioase şi a plantelor de nutreţ.

Problemele de mediu se concentrează pe de-o parte aupra volumului resurselor naturale şi asigurarea condiţiilor de refacere naturală, iar pe de altă parte asupra calităţii globale a mediului.

Populaţia

La 1 iulie 2009, populaţia Regiunii Sud Muntenia, era de 3271207 locuitori, reprezentînd 15,2% din populaţia tării, cu o densitate de 94,9 locuitori/km2. În ceea ce priveşte repartizarea pe medii, 41,4% din populaţia Regiunii Sud Muntenia trăia în mediul urban şi 58,6% în mediul rural.