Riscul - element specific al asigurării și managementul riscului

RISCUL, ELEMENT SPECIFIC AL ASIGURĂRII SI MANAGEMENTUL RISCULUI

Riscul, elementul de bază de la care porneşte o asigurare este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Viaţa oamenilor a fost şi este ameninţată de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comportă natura şi activitatea complexă pe care aceştia o dezvoltă. Indiferent câtă grijă acordăm evitării problemelor sau protecţiei familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaţa noastră, aducând pierderi materiale şi financiare.

Cu toate acestea, de-a lungul vremii oamenii au găsit forţa necesară nu numai refacerii bunurilor distruse, dar şi găsirii de noi metode pentru a se proteja în cazul pericolelor. Asigurarea este conceptul de unire a unei comunităţi de risc prin care membrii comunităţii consimt să contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare şi mai apoi la suportarea în comun a pagubelor produse membrilor acestei comunităţi. Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii, pierderi datorate unor diverse riscuri. Oamenii au organizat această formă de protecţie sub forma unor societăţi de asigurări care să funcţioneze în baza unei legislaţii, a unor norme, principii economice şi de protejare a persoanelor ce consimt să participe la aceste fonduri financiare. În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele (evenimentele) care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen (eveniment) generator de pagube poate constitui risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ condițiile ce vor fi prezentate în continuare. O primă condiție este aceea ca producerea fenomenului (evenimentului) - pen¬tru care se încheie asigurarea - să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară. În același timp, însă, este necesar să avem în vedere faptul că fenomenul (evenimen¬tul) care se produce în mod frecvent și pe scară largă nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuală cuprindere a sa în asigurare ar necesita plata de către asigurat unor prime de asigurare apropiate sau egale ca mărime cu valoarea pagubelor respective. Într-o asemenea situație, este greu de presupus că o persoană ar putea fi interesată să încheie o asigurare. Totodată însă, fenomenul (evenimentul) este necesar să aibă o oarecare regu¬laritate în producere și un grad de dispersie cît mai mare pe teritoriu, fiindcă în caz contrar nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui și nu se poate constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare.

A doua condiție se referă la faptul că fenomenul (evenimentul) trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător. Aceasta înseamnă că pentru a se putea încheia o anumită asigurare nu este admisă existența nici unei posibilități a părților participante la asigurare de a cunoaște bunurile sau persoanele care vor fi supuse acțiunii fenomenului (evenimentului), intensitatea acestuia și momentul ivirii lui. Dacă asigurații cunosc asemenea elemente au posibilitatea de a selecționa (în cazul asigurărilor facultative), din masa bunurilor asigurabile de același fel, pe acelea cunoscute de ei ca întrunind condițiile pentru a fi mai ușor distruse sau vătămate de producerea riscului asigurat și ar solicita asigurarea lor. Într-o atare situație, asigurătorul n-ar putea dispune de fondurile necesare acoperirii tuturor pagubelor apărute, fiindcă, practic, la fiecare asigurare încheiată ar avea de achitat despăgubiri. De la această cerință face excepție un singur eveniment. Este vorba de riscul de deces care, deși se cunoaște că se va produce în mod cert, totuși, face parte din categoria riscurilor asigurabile pentru considerentul că momentul pro¬ducerii lui nu se cunoaște dinainte nici de asigurat și nici de asigurător.

După cum se știe, pentru o persoană producerea unui anumit fenomen sau eveniment este întâmplătoare. În cazul unei colectivități, însă, cu cât aceasta este mai numeroasă, cu atât există mai multe posibilități pentru ca producerea unui fenomen sau eveniment să se transforme în legitate (deci se creează condiții pen¬tru acțiunea legii numerelor mari). Existența asigurării permite împărțirea riscu¬rilor între membrii comunității de risc, astfel încât acestea nu mai constituie pentru fiecare asigurat în parte pierderi imprevizibile și incalculabile. Pentru asigurător, producerea riscurilor asigurate se transformă în obligații de plată al căror cuantum se poate stabili - pe baza unor calcule statistico - matematice cu un grad de precizie destul de ridicat.