Riscul - element specific al asigurărilor și managementul riscului

Riscuri în asigurări

Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări.

Atunci, ce este riscul?

Riscul este un pericol, o primejdie care ne pândeşte pe noi, bunurile sau afacerile noastre şi pentru care societăţile de asigurări ne pot oferi protecţie. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Etimologia şi originea geografică a cuvântului risc sunt controversate. În limba franceză, (risque aparela) începutul secolului al XVI-lea, ca şi în limba germană ( risiko ). Se risquer (l. fr.) este atestat către 1580, iar (riskieren) (l.germ.) abia în secolul al XVII-lea. În engleză, risque este folosit în 1661, iar cu grafia(risk) în1741. În castiliană, (riesgo) a fost utilizat către 1570. Se admite că toţi aceşti termeni au fost preluaţi, direct sau indirect, din italianul (risco) (mai târziu, rischio ). Vechile atestări italiene nu sunt anterioare secolului al XIII-lea, provenind din formele latinizate superficial (rischium, risigus, riscus). Acestea se regăsesc în expresii ca (rischium et fortuna, risigum et periculum), folosite în diferite contracte. Etimologia cuvântului latin este, la rândul ei, obscură: poate fi vorba de (resecare sau rixare), care au un sens asemănător. Sensul actual, diferit de acela de pericol, hazard, noroc s-a conturat în secolul al XVIII-lea, odată cu cercetarea ştiinţifică asupra riscului.

Riscul apare în asigurări ca un element obligatoriu, esential, deoarece:

- este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile, patrimoniul, viața sau sanatatea unei persoane

- producerea lui nu se realizează prin fapta internațională a asiguratului

- fără acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil

Nu toate evenimentele ce pot provoca pierderi pot fi protejate de societăţile de asigurare. Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie să îndeplinească unele condiţii, printre care:

- producerea sa să ducă la pierderi financiare;

-probabilitatea producerii lui să fie cuprinsă între 0 şi 1, aşadar să fie posibil, dar nu inevitabil şi nici cert;

- să se producă în viitor,

- să fie întâmplător atât în ceea ce priveşte momentul viitor în care se va produce, cât şi în privinţa evenimentului (uragan, grindină, cutremur etc.); în fine, apare logic ca producerea lui să nu depindă de voinţa asiguratului sau asigurătorului, deci să nu fie favorizată de un act intenţionat al oricăruia dintre aceştia (furt, accident etc.), să se producă drept urmare a “hazardului”. Să vedem acum ce riscuri pot fi asigurate.

Din punct de vedere al asigurărilor, riscurile se pot clasifica în două mari categorii:

1. riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigurătorii le preiau şi pentru care oferă protecţie asiguraţilor. La rândul ei, această categorie se subdivide în:

a) riscuri generale: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare, răsturnarea navei sau a ambarcaţiunii, coliziunea, răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru, prăbuşirea aeronavei, descărcarea mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupţie vulcanică, sacrificiul în avaria comună etc. De regulă, aceste riscuri sunt incluse în aşa-numitele condiţii generale de asigurare;

b) riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acţiunii oamenilor (război, grevă, închidere de fabrici, revoluţie, revoltă, răscoală, insurecţie, stare de război declarat sau nedeclarat etc.) sau cele ce ţin de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăire etc). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci, incluse în condiţiile generale prezentate mai sus.

2. riscuri neasigurabile (excluse), adică acele riscuri pe care asigurătorii nu le acceptă; aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi ascunse asigurătorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecinţele energiei atomice, faptele săvârşite cu intenţie, starea de nenavigabilitate a navei sau de funcţionare defectuoasă a mijlocului de transport, comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturală a animalelor vii, uzura normală a bunului asigurat, utilizarea oricărei arme de război care foloseşte fisiunea sau fuziunea nucleară, pagubele indirecte (pagube survenite ca urmare a întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor şi întreţinerea personalului navigant în timpul staţionării mijlocului de transport pentru reparaţii, etc.), vătămarea corporală sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat etc.