Rolul Băncii Centrale

În ceea ce privește denumirea băncii centrale, acesta diferă de la o țară la alta, putând exista astfel : bănci care includ în denumirea lor numai numele țării respective (Banca Angliei, Banca Franței, Banca Italiei, etc.) ; bănci care poartă denumirea de Bancă Națională (în special țările Europei Centrale și de Est : Banca Națională a Poloniei, Banca Națională a Ungariei, Banca Națională a României, etc.) ; bănci care poartă denumirea Bănci de Rezervă (Federal Rezerves – în Statele Unite). De asemenea, persoana care conduce această instituție poartă denumiri diferite : de președinte (Germania, Olanda, etc.) sau de guvernator (Anglia, Belgia, România, etc.).

Fiecare țară, chiar în condițiile globalizării și internaționalizării piețelor financiare, își are propriul ei sistem bancar. Acesta presupune un ansamblu de bănci diferite, organizate în jurul și sub conducerea băncii centrale în vederea coordonării activităților de scont și rescont, de credite și alte plasamente și administrării depozitelor bancare.

Studiul sistemelor bancare contemporane evidențiează faptul că acestea sunt structurate pe două nivele, respectiv banca centrală și băncile de rang secundar. Din punct de vedere istoric, băncile centrale au apărut fie prin transformarea unei bănci comerciale și prin modificarea obiectivelor acesteia, fie ca instituții nou create, având un mandat clar și atribuții specifice.

Băncile centrale au, în general următoarele funcții (deși, uneori, aceste responsabilități sunt împărțite cu alte organisme guvernamentale) :

• Stabilirea și implementarea politicii monetare și de credit ;

• Emisiunea de monedă ;

• Monitorizarea cursurilor valutare ;

• Administrarea rezervelor valutare ;

• Supravegherea instituțiilor financiar-bancare ;

• Acționează ca bancă a celorlalte bănci (bancă a băncilor) ;

• Împrumutător de ultimă instanță ;

• Acționează ca agent al statului și ține în evidențele sale Trezoreria Statului ;

• Asigurarea de fonduri pentru stat ;

• Asigurarea legăturii cu organizații financiar-bancare internaționale;

• Analist al condițiilor monetare și economice.

În plus, Banca Națională a României are atribuții speciale, legate și de perioada de tranziție de la o economie centralizată la economia de piață.

Acestea sunt :

• Asigurarea unei concurențe loiale între bănci ;

• Încurajarea dezvoltării unei practici bancare corecte, care să sprijine dezvoltarea unui sector privat sănătos ;

Băncile centrale nu exercită funcțiile unei bănci comerciale și deci nu concurează celelalte bănci ale sistemului.

PREZENTAREA GENERALĂ A FUNCȚIILOR BĂNCII CENTRALE

Supravegherea sistemului bancar

Banca centrală decide care entități pot opera ca bănci și stabilește regulile de emitere a autorizațiilor de funcționare a băncilor. Ea monitorizează activitatea băncilor comerciale, pe de o parte, cerându-le periodic rapoarte financiare și statistice, iar pe de altă parte, prin efectuarea de controale la sediul acestora.

Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea specială a băncii centrale. Dacă împrejurările o cer, ea va asigura un “portofoliu de salvare”, pentru ca publicul să nu-și piardă încrederea în sistemul bancar.

Politica monetară și de credit

Banca centrală controlează nivelul masei monetare și ratele dobânzii în economie, ca parte a politicii generale, macro-economice a guvernului. Această situație a condus la dezbateri aprinse, referitoare la independența băncii centrale. De regulă, banca centrală colaborează cu Ministerul Finanțelor pentru rezorlvarea principalelor probleme ale politicii monetare și financiare.

Gradul “adecvat” de independență sau autonomie decizională al băncii centrale (istoricește banca de emisiuni) a constituit o dispută seculară : tentatice de subordonare directă față de autoritatea guvernului au alternat cu perioadele de independență.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, tratatul de la Maastricht (1992) prevede un nivel ridicat de interdependență pentru băncile centrale ale statelor membre, în perspectiva creării Sistemul European al Băncii Centrale și, în final, pentru Banca Centrală Europeană ( pe măsura realizării Uniunii Monetar Europene).

Banca centrală a Germaniei, Bundesbank, are, garantată prin lege, independența de a conduce politica monetară. Se apreciază, in general, că acesta este motivul pentru care Bundesbank a reușit să realizeze o politică monetară anti-inflaționistă deosebit de eficientă.

Unieunea Europeană a decis ca, în cazul realizării Uniunii Monetare Europene și a adoptării unei monede Europene unice, Banca Centrală Europeană să aibă garantată prin lege independența.

În România, Banca Centrală este organ al statului, iar membrii Consiliului de Administrație al BNR sunt numiți de Parlament. Numele Consiliului de Administrație, guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României darea de seamă cu privire la situația monetară și a creditului.