Clauza Națiunii Celei Mai Favorizate și Clauza Regimului Național

Capitolul 1 Clauza naţiunii celei mai favorizate

Relaţiile economice internaţionale se desfăşoară în baza unor convenţii , care cuprind arie de reglementări , de principii generale care guvernează raporturile economice dintre state . De regulă , pe baza acestor tratate statele negociază diverse acorduri comerciale şi de plăţi pe termene diferite , dar şi alte rapoarte ce reglementează alte schimburi economice. Acordurile comerciale şi de plăţi cuprind o serie de clauze esenţiale : CNF şi CRN.

1.1 Aspecte introductive.Definiţie

CFN ste una dintre regulile fundamentale ale relaţiilor economice internaţionale şi stipulează faptul că părţile contractante îşi acordă reciproc şi necondiţionat toate avantajele pe care le-au consimţit sau le vor consimţi în viitor în favoarea oricărui terţ. Clauza a fost formulată în documentele OMC în felul următor: "Orice avantaje, privilegii şi imunităţi acordate de către o parte contractantă pentru un produs originar din sau având ca destinaţie altă ţară, vor fi extinse imediat şi necondiţionat asupra oricărui produs similar originar din sau având ca destinaţie teritoriul tuturor celorlalte părţi contractante. Această dispoziţie priveşte taxele vamale şi impunerile de orice natură percepute la import sau export, sau cu ocazia importului sau exportului, precum şi pe acelea care afectează transferurile internaţionale de fonduri efectuate cu prilejul plăţii importurilor sau exporturilor, modul de percepere a acestor taxe şi impuneri, ansamblul reglementărilor şi al formalităţilor aferente la importuri şi exporturi..."ansamblul reglementărilor şi al formalităţilor aferente la importuri şi exporturi..." reglementărilor şi al formalităţilor aferente la importuri şi exporturi..."

Clauza naţiunii celei mai favorizate face parte, de fapt, dintr-un tratat (tratat de comerţ, de navigaţie, de stabilire etc.). Statul care beneficiază de tratamentul naţiunii celei mai favorizate se află într-o situaţie complexă: el este, fără îndoială, terţ în raport cu tratatul prin care s-au acordat anumite avantaje altor state şi resortisanţilor lor, dar devine contractant în tratatul care, prin reciprocitate sau concesie unilaterală, îi permite să se folosească de aceleaşi avantaje; beneficiarul tratamentului clauzei nu este deci, res inter alios, pentru că aceasta nu se extinde la statul beneficiar decât în virtutea unei dispoziţii convenţionale prealabile, la formarea căreia statul respectiv a luat direct parte în calitate de contractant.1

Tratatul care conţine clauza nu atribuie prin el însuşi avantajul, pentru că el nu creează, în mod direct, dreptul la un anumit tratament, ci îl prilejuieşte numai în măsura în care acest tratament este concedat de un alt tratat. Din existenţa simultană a două tratate rezultă că beneficiarul va avea dreptul la un tratament care este fixat într-un tratat la care el nu este parte.

O excepţie de la aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate o constituie situaţia

uniunilor vamale (uniune specifică sistemelor de integrare economică internaţională - de ex., Uniunea Europeană), caz în care tratamentul aplicat de o ţară celorlalte ţări din uniune, nu trebuie extins în mod obligatoriu supra ţărilor care nu sunt membre ale uniunii (evident, este vorba despre tratamente care nu sunt aplicate decât tarilor membre ale uniunii). De altfel, această derogare, prevăzută de documentele OMC a stat la baza apariţiei uniunilor economice internaţionale: Uniunea Europeană (în Europa de vest), Asociaţia Europeană a Liberului Schimb - EFTA (tot în Europa de Vest), Asociaţia de liber schimb a Americii de Nord - NAFTA (cuprinde Statele Unite ale Americii, Mexic şi Canada) etc. O altă excepţie de la clauza menţionată o constituie acordarea preferinţelor vamale generalizate, acordate de către ţările dezvoltate ţărilor în curs de dezvoltare.

De asemenea, la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare mai funcţionează o excepţie şi anume sistemul global de preferinţe între aceste ţări

1.2 De ce se spune "cea mai favorizată"?

Această expresie sună ca o contradicţie. Pare să sugereze că este vorba de vreun tip special de clauza pentru o ţară determinată, dar în OMC înseamnă în termeni reali nediscriminarea, adică tratament egal pentru toţi.

Ceea ce se întamplă în OMC este: fiecare membru îi tratează pe ceilalţi membrii în mod egal ca interlocutori comerciali "cei mai favorizaţi". Dacă o ţara creşte beneficiile pe care le dă altui partener de afaceri, trebuie să acorde acest "cel mai bun" tratament tuturor celorlalţi membrii ai OMC astfel încât toţi să continue sa fie "cei mai favorizaţi".

1.3 Domeniile la care se referă CNF sunt:

– perceperea de taxe vamale la import, export şi tranzit;

– eliberarea licenţelor de export-import;

– tranzitul de mărfuri;

– navigaţia maritimă şi fluvială;

– situaţia juridică a firmelor, reprezentanţelor comerciale şi alte persoane juridice dintr- o ţară ce exercită acte de comerţ pe teritoriul altei ţări semnatare;

1.4 Modalităţi de înscriere CNF în tratate

În practica relaţiilor comerciale internaţionale, înscrierea CNF în tratat se poate face sub forma a două modalităţi:

a) CNF necondiţionată (sau forma necondiţionată a clauzei), este denumită şi principiul egalităţii de tratament, când părţile îşi asumă obligaţia de a acorda automat şi fără alte compensaţii toate avantajele sau privilegiile acordate deja sau care se vor acorda în viitor ţărilor terţe în relaţiile comerciale. Forma necondiţionată a CNF se poate materializa în tratat printr-o:

• formulare negativă: avantajele pe care părţile se obligă să şi le acorde nu vor fi mai mici decât cele acordate în viitor unor ţări terţe;

• formulare pozitivă: avantajele care au fost acordate sau vor fi acordate în viitor de o ţară semnatară unor terţi trebuie să fie extinse imediat şi necondiţionat asupra celorlalte părţi.