România și UE

ROMÂNIA ȘI UE

Aderarea României la Uniunea Europeana reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategic de maximă importanță, fiind susținut, in mod constant ,de toate instituțiile statului, de forțele politice parlamentare dar nu in ultimul rând de societatea civilă. De aceea se poate susține ideea că aspirația romanilor de intergrare in Uniunea Europeana reprezinta dorinta acestora de identitate a idealurilor,valorilor si principiilor tarii in spatiul European. Diverse calcule arata ca in ipoteza inregistrarii de catre romania a unei rate medii de crestere pe termen lung de 5%, in conditiile in care in UE rata de crestere medie ar fi de 2%, ar fi necesari cca. 20 de ani pentru a ajunge la jumatatea din nivelul mediu al venitului pe locuitor in UE, iar ajungerea din urma in ceea ce priveste venitul pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare) ar fi posibila nu inainte de 45 de ani. Intrarea in UE nu reclama atingerea nivelului mediu al venitului pe locuitor in club (asa cum arata experienta unor tari ca Portugalia si Grecia), dar asemenea cifre infatiseaza marimea decalajelor si provocarea istorica pentru Romania.

1.1 Istoricul relatiilor dintre UE si Romania

România este una dintre primele țări din Europa Centrală si de Est care a stabilit relatii oficiale si a initiat demersuri cu Comunitatea Economica Europeană( CEE ) pentru dezvoltarea de relatii comerciale. Astfel că în anul 1967 încep să aibă loc primele relații formale între țara noastră și, atunci așa denumita, Comunitatea Economică Euopeană. Acestea au fost reprezentate de negocieri privind incheierea unor acorduri cu privire la anumite produse agroalimentare, din domeniul tehnico-sectorial. Scopul acordurilor era acela de a scuti produsele românești de taxe suplimentare, lucru valabil cu respectarea promisiunii a statului român de a menține un nivel stabil al prețurilor în raport cu piețele statelor membre.

Istoria celor două continuă cu încheierea unui acord comercial în anul 1980, dar care însă ajunge să fie suspendat de Comunitatea din cauza nerespectării drepturilor omului în perioada ceaușistă. Imediat după căderea zidului Berlinului, România stabileste în 1990 relatii diplomatice cu Uniunea Europeană, semnând în acelasi an un Acord de Comert si Cooperare ca urmare a reorientarii spre valorile democratice.Prin semnarea acestui acord,a fost creata o zona de liber schimb ,care sa extins de la produsele industriale aplicandu-se apoi si sectorului agricol ,prin reducerea taxelor vamale pentru un numar de produse de import de origine agricola.

În 1993 la Copenhaga, statele membre au decis că statele asociate din Europa Centrală si de Est pot deveni state membre al Uniunii Europene în momentul în care îndeplinesc criteriile economice si politice necesare. Acest lucru a dus la depunerea de către România a cererii de aderare la Uniunea Europeană la 22 iunie 1995, la câteva luni după intrarea în vigoare a Acordului European (1 februarie 1995).

Comisia Europeană publică în luna noiembrie din anul 1998, un prin Raport de Țară ce viza procesul de aderare. După un an, la Helsinki, se hotărăște de către Consiliul European, începerea negocierilor cu 6 țări candidate, printre ele aflându-se și România.

Deschiderea oficială a negocierilor de aderare, are loc în februarie 2000, când Consiliul UE se reunește pentru Afaceri Generale.

Pentru România și Bulgaria, Comisia va adopta o așa numită “foaie de parcurs” în data de 13 noiembrie 2002. Continuând, pe 20 noiembrie, Parlamentul European consideră drept data aderării României la UE, a fi 1 ianuarie 2007. Pe 12 decembrie, Consiliul European adoptă foile de parcurs pentru România.

În 2003, este prezentată de CE, ediția revizuită a Parteneriatului de Aderare cu România

În decembrie 2004, România primește confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, la întâlnirea de la Bruxelles cu Consiliul European. România trebuie să continue reformele și să implementeze angajamentele în domenii precum Justiție și Afaceri Interne, Concurență și Mediu. România a fost monitorizată iar UE a considerat capabilitatea țării de a își asuma obligațiile în calitate de membru începând cu 1 ianuarie 2007.

În anul 2005, pe data de 13 aprilie, a fost adoptată rezoluția, cu 497 de voturi pentru, 93 contra și 71 de abțineri. Semnarea Tratatului de Aderare la Uniune are loc în cadrul unei ceremonii la Luxembourg de către Președintele țării de la acea vreme, Traian Băsescu. România a devenit oficial membră a Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 2007. Statutul de membru implică deopotrivă drepturi și obligații provenite din legislația și tratatele Uniunii de la înființare și până în prezent.