Salariul minim - argumente și implicații economice

„Un dicton celebru, foarte frecvent citat, sună astfel: Guvernul este cu atât mai bun cu cât guvernează mai puţin.” Plecând de la acest raţionament, încă de la elaborarea primelor teorii economice şi până în prezent, de la Adam Smith şi până în zilele noastre, economiştii s-au împărţit în două mari tabere ideologice: pe de o parte liberaliştii (de dreapta din punct de vedere politic), susţinători ai economiei de piaţă şi principiului laissez-faire, pe de altă parte conservatorii (de stânga din punct de vedere politic), adepţi ai intervenţiei statului în economie.

Conform economistului Mises, „Intervenţionismul înseamnă nu numai că guvernul abdică de la rolul său de protector al mersului neobstrucţionat al pieţei, ci şi că se amestecă în desfăşurarea diferitelor fenomene economice. Se amestecă în formarea preţurilor, a salariilor, a dobânzilor şi a profiturilor.” Intervenţionismul, ca urmare a conflictului ideologic mai sus menţionat, a ajuns să fie analizat din numeroase perspective şi în toate aspectele sale, tratându-se teme precum egalitatea (de venituri, de şanse), legislaţia, cultura etc.

În categoria veniturilor şi de asemenea subiect deseori abordat în legătură cu disputa politică stânga-dreapta, impunerea salariului minim pe economie a fost întotdeauna puternic atacată de liberaliştii economici, considerată un impediment al cursului natural economic dintr-o societate.

În 1776, publicându-şi a sa magnum opus, Adam Smith afirma că „produsul muncii constituie recompensa naturală sau salariul muncii” Dată fiind corespondenţa dintre productivitate şi recompensă, salariul trebuie privit ca un preţ al serviciului prestat de către angajat. Henry Hazlitt remarca: „un salariu este, în fapt, un preţ. Este nefericit pentru claritatea gândirii economice că serviciile din domeniul muncii au primit un nume total diferit de al celorlalte preţuri. Asta a împiedicat mulţi oameni să recunoască faptul că aceleaşi principii le guvernează pe ambele.”

Continuând raţionamentul economistului libertarian, salariul ar trebui privit în mod simplificat, dintr-un punct de vedere microeconomic, drept acel punct în care oferta de muncă întâlneşte cererea de muncă, formarea sa fiind similară cu cea a tuturor celorlalte preţuri pe piaţă. „Dacă piaţa muncii constă din mulţi ofertanţi de muncă (lucrătorii) şi mulţi doritori de muncă (patronii), atunci nivelul salariului va tinde să se stabilească în concordanţă cu ceea ce economiştii numesc productivitatea marginală a muncii. Productivitatea marginală a muncii este dată de încasările suplimentare pe care le-ar avea un patron dacă ar folosi un anumit lucrător. Cu alte cuvinte, dacă, adăugând un anumit lucrător pe statul de plată, încasările totale ale patronului cresc cu 60 de dolari pe săptămână, atunci productivitatea marginală a acelui lucrător este de 60 de dolari pe săptămână. Nivelul salariului plătit lucrătorului tinde să fie egal cu productivitatea marginală a lucrătorului.”

Salariul minim reprezintă cea mai mică sumă pe oră, zi sau lună pe care angajatorii o pot plăti în mod legal angajaţilor sau lucrătorilor. Echivalent, este cea mai mică sumă pentru care lucrătorii sunt dispuşi să-şi vândă serviciile.

Oponenţii impunerii salariului minim pe economie argumentează prin aceea că aceast măsură aduce cu sine excluderea de pe piaţă a competitorilor low cost, forţează firmele să reducă din personal, generează ineficienţă industrial-economică, sărăcie, creşterea preţurilor şi, în mod general, funcţionează ca o barieră împotriva importurilor low cost. De asemenea, prin aceasta sunt afectate afacerile mici (mai mult decât cele mari), scade concurenţa la nivel de piaţă, se reduce cantitatea cerută de muncitori şi scade profitul marginal al afacerilor care angajează lucrători la nivelul salariului minim.

Walter Block remarca: „Studenţii la un curs de introducere în economie învaţă că, atunci când se fixează un preţ la un nivel deasupra celui de echilibru, rezultatul este un surplus.” Surplusul respectiv este un surplus de forţă de muncă, prin urmare, şomaj. Astfel, întrucât la un salariu mai ridicat oamenii devin mai dornici să lucreze şi numărul de locuri disponibile se diminuează, legea salariului minim produce şomaj.

Legea salariului minim pe economie îi dezavantajează pe toţi cei ale căror servicii prestate valoarează mai puţin decât suma astfel impusă de sindicate. Departe de a fi angajaţi pentru aceeaşi productivitate cu un salariu mai mare, aceştia vor rămâne fără locurile lor de muncă, patronii nefiind dispuşi să plătească mai mult pentru un serviciu prin care nu se acoperă costurile aferente.

„Legea privind salariul minim nu este, în realitate, o lege privind ocuparea forţei de muncă, ci una referitoare la neocuparea ei (şomajul). Ea nu obligă un patron să angajeze un salariat la nivelul salariului minim, sau la orice alt nivel. Ea obligă patronul să nu angajeze salariatul la anumite niveluri de salariu, şi anume la cele situate sub minimul fixat prin lege. Ea îl constrânge pe lucrător, indiferent cât de mult ar dori să primească o slujbă cu un salariu sub nivelul minim, să nu accepte slujba. Ea îl obligă pe lucrătorul care trebuie să opteze între o slujbă cu salariu mic şi şomaj să aleagă şomajul. Legea nici măcar nu împinge vreun salariu în sus; ea doar elimină slujbele care nu îndeplinesc standardul.”

Într-un mod simplificat, Henry Hazlitt rezuma aceeaşi idee astfel: „Primul lucru care se întâmplă, spre exemplu, când se decide prin lege că nimeni nu va fi plătit cu mai puţin de $106 pentru o săptămână de 40 de ore va fi ca nimeni mai puţin valoros de $106 pe săptămână pentru un angajator nu va mai fi angajat deloc. Nu poţi face un om să valoreze o anumită sumă prin ilegalizarea răsplătirii sale cu orice sumă mai mică decât cea dată. Ba din contră, îi răpeşti şansa de a câştiga suma pe care abilităţile şi situaţia sa i-o permit, privând astfel şi comunitatea de chiar serviciile moderate pe care acesta ar fi capabil să le presteze. Pe scurt, se substituie un salariu mic cu şomaj. Faci rău peste tot în jur, cu nicio compensare comparabilă.”