Resurse Agroturistice - Bisoca

IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA BISOCA:

- Istoric

Mentionatã in documente si hãrti din anul 1522 sub numele de "Bisevcea", asezarea este atestatã periodic la intervale ce nu depãsesc 50 de ani cu nume ca: Bisanca, Bisancea pânã la inceputul secolului XIX de când apare sub numele actual de Bisoca. Aceastã denumire si-a gãsit diferite explicatii date de bãtrâni sau dupã unele informatii stiintifice. Astfel, apare varianta de "Bis-oca" (doua ocale ) care este explicatã din obligatia pe care o aveau locuitorii prin anii 1775-1800 fatã de imputernicitii domnilor fanarioti de a achita douã (bis) ocale de lânã pentru a avea libertatea de pãsunare a vitelor si varianta de "Bessi" datã pecenegilor (sec.IX ) in cronicele bizantine, prin analogie cu numele râului Peceneaga existent si astãzi si pe unde ar fi circulat desigur pecenegii, pãstori si crescãtori de vite. Totusi , aceste douã denumiri nu sunt sustinute suficient din punct de vedere stiintific si de aceea se opteazã mai mult pe etimonul slav "Visockii" (inalt) prin trecerea lui "V" in "B" si deci formarea numelui de "Bisokii" si apoi "Bisoca" care a fost dat mai intâi celui mai inalt vârf, "Dealul Bisocii" - 960 m, numit astãzi si "Podul ãl mândru" si apoi dat intregii asezãri .

In anul 1551 "Biseoca" este intãritã de Mircea ciobanul impreunã cu alte sate ca "veche ocinã" dar nu sunt precizate hotarele.

In anul 1625 Alexandru Voievod dã Mãnãstirii Menedic devenitã apoi mãnãstirea de la Vintilã Vodã mari posesiuni de pamânt amintind cu aceastã ocazie cã satul Smeiesti ( in partea de sud a Bisocii) este format din mosneni româniti de cãtre Mihai Viteazul. Având in vedere punctele de hotar mentionate in actele de "danie" rezultã cã aceste suprafete cuprindeau si o parte a teritoriului actual al Bisocii. Dar in afarã de mosia boiereascã, conform documentelor din 1625, pe teritoriul Bisocii au existat si oameni care puteau dispune liberi de suprafete de terenuri. Aceasta se confirmã printr-o serie de acte de vânzare cum este cel din 1632 prin care numitul Stanciu Botcã îi vinde pãmânt din Bisoca lui Ionascu Ceausu pentru birul haraciului dupã care, probabil a cãzut in serbie.

Din aceste atestãri se poate afirma cã in secolele XVI si XVII , suprafata Bisocii cuprindea proprietãti boieresti, mãnãstiresti dar si oameni liberi fãrã a se cunoaste însã care era suprafata totalã din lipsa unor documente de atestare.

Cãtre sfârsitul secolului al XVII -lea, in lucrarea sa numitã "Bissaika" indentificatã "Bisoca” generalul F.C.Bauer afirma cã acest teritoriu apare ca un cãtun al Lopãtarilor alãturi de alte sase cãtune printre care si Smeiesti si face mentiunea cã sunt asezãri pãrãsite. Aceastã depopulare pare destul de curioasã mai ales avãnd in vedere cã teritoriile din jur existente si astãzi: Neculele, Chiojdeni , Vintilã Vodã, Lopãtari sunt mentionate in aceastã lucrare ca fiind existente si populate.

Declinul demografic al spatiului Bisoca poate fi explicat prin existenta unor acte de vãnzare si de danii, intãriri de mosii, confirmate in documentele anului 1664 ca urmare a foametei. Se mai considerã cã la inceputul anului 1700, localitatea Bisoca apãrea ca o asezare foarte micã în raport cu suprafetele reale. Fenomenul de scãdere a populatie si în special în aceste asezãri izolate din perioada secolelor XVI - XVII este confirmat si de cãtre I. Donat care relateazã într-o lucrare a sa cã din cele 3220 de sate si orase ale Tãrii Românesti atestate documentar, in perioada 1352 - 1625 au dispãrut 1175 adicã un procent de 36 %.

Repopularea acestei localitãti nu s-a fãcut pe un spatiu pãrãsit in totalitate si începând cu a doua parte a secolului al XVIII lea, sunt precizate date despre formarea si popularea de noi sate care apartin acestei comuni. Niciunul dintre evenimentele care au marcat istoria poporului român nu au rãmas necunoscute si trãite de locuitorii Comunei Bisoca. Astfel, dupã spusele multor bãtrâni care nu mai sunt cu noi si consemnate la timp, printre care îl amintim pe Ionicã Murgoci care la 1907 avea vârsta de 8 ani, "focul cel mare" din timpul rãscoalei a fost în satul Sãri pe mosia lui Lãscãrus Catargiu.

In cele douã rãzboaie mondiale, Bisoca a participat cu forte umane numeroase, un numãr foarte mare de tineri si vârstnici indoliind familiile de bastinã. Astãzi, multi oameni în vârsta povestesc cum în al doilea rãzboi mondial, Bisoca a fost o cale de trecere a armatelor germane în retragere si a armatelor sovietice.

Bisoca a trãit din plin si evenimentele din decembrie 1989 când, spre mare bucurie, nu au fost pierderi omenesti printre locuitorii ei. Dovada pierderilor de vieti omenesti dealungul vremurilor, în lupta pentru libertate nationalã, este existenþa unui cimitir al eroilor neamului care existã în centrul Comunei si care constituie momente de recunostintã.

-Poziţie geografică

Comuna Bisoca este asezatã in partea de Nord a Judetului Buzãu(65 km de Municipiul Buzãu)

Coordonatele acestei comune sunt 45.533 latitudine si 26.700 longitudine.

Localitatea Bisoca detine o suprafatã de 7267,52 hectare împãrtitã pe cele 8 sate componente: Bisoca, Baltagari, Lacurile, Lopatareasa, Plesi, Recea, Sarile si Sindrila .

Nordul judetului Buzau, la limita cu judetul Vrancea

Asezata intre muntii Vrancei si Buzaului, cu urmatoarele coordonate geografice, la Statia Metrologica Bisoca latitudine nordica 43 grade 33 minute si longitudine estica 26 grade si 42 minute

Altitudine medie intravilan 850 m

Relieful localitãtii este specific zonei de dealuri înalte cu trecere cãtre munte, fãcând parte din zona subcarpatilor dintre Trotus si Slanicul Buzãului sau subcarpatii Vrancei, fiind strãbãtut de ulucul depresionar al Vrancei si de unele dealuri care ajung pânã la 1000 m, cum sunt: Dealul Bisocii sau "Podul ãl mândru" (960 m), Dealul La Cordunã unde se aflã "Masa lui Bucur'' despre care o sa vorbim ulterior, Dealul Ulmusorul, Dealul Drãganu, Dealul Sindrilei (La momâie), Dealurile Ungureanului (punctul Lacurile) si altele.