Sistemul Instituțiilor Financiare Internaționale

Multe institutii au fost create în timpul sau imediat dupa al doilea razboi mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre tari si de a crea un sistem viabil de drepturi si îndatoriri internationale. Acest sistem cuprinde drepturi si îndatoriri în domeniul economic.

Miscarea internationala a mijloacelor banesti si sistemul pietei monetar – financiare internationale dispune de o structura institutionala adecvata, prin intermediul careia se realizeaza, în mod concret, fluxurile monetare si se asigura efectuarea operatiunilor specifice activitatilor monetar – financiare internationale. Aceasta structura include institutii specializate localizate la nivelul economiilor mondiale (banca centrala si bancile comerciale), bursele si societatile financiare, agentii economici nonbancari, institutiile guvernamentale, institutii monetar – financiare internationale si cele regionale.

La oricare dintre aceste niveluri distingem:

a) institutii care efectueaza nemijlocit operatiuni monetar – financiare internationale;

b) institutii care organizeaza, sprijina si supravegheaza.

1. Principii de baza pentru functionarea eficienta a institutiilor

Toate institutiile financiare internationale se ghideaza dupa cel putin trei principii de baza:

- promovarea libertatii comertului international si a tranzactiilor de capital;

- asigurarea asistentei de specialitate în fiecare tara în vederea mentinerii stabilitatii economice si monetare interne si externe;

- elaborarea politicilor economice luând în considerare interesele tuturor tarilor membre ale acestor institutii.

Functionarii institutiilor internationale sunt extrem de preocupati de faptul ca, pe masura ce resursele de capital sunt disponibilizate de comunitatea internationala, ele trebuie cheltuite. De aceea exista o tendinta de largire a sistemului de creditare, dar este necesar sa se ia masuri astfel încât sa nu se diminueze calitatea. Din acest punct de vedere este foarte important ca institutiile sa fie capabile sa-si pastreze seriozitatea pe pietele financiare, la adevarata lor valoare. Majoritatea institutiilor financiare internationale sunt solide din punct de vedere financiar. O trasatura esentiala a institutiilor financiare internationale este solidaritatea între tarile membre ale acestor institutii. Aceasta poate lua forma unor contributii financiare, demonstrând bunavointa de a oferi resurse unei institutii care le va distribui pe considerente supranationale. Contributiile financiare sunt expresie a sprijinului politic; ele trebuie dezbatute în parlamentul fiecarei tari membre si aceasta dovedeste faptul ca institutiile internationale primesc un suport politic. Dar, pentru functionarea eficienta a acestor institutii, mult mai important decât valoarea contributiei financiare este dorinta politica de cooperare între tarile membre bazata pe încredere reciproca. Institutiile întocmesc rapoarte detaliate asupra activitatii lor, în care apar si comentarii critice. Analiza introspectiva si autocritica au un rol benefic în readaptarea si îmbunatatirea activitatii în scopul pastrarii încrederii cu care au fost învestite institutiile din partea tarilor membre, partenere.

Pentru a-si putea desfasura activitatea independent este foarte important ca institutiile internationale sa aiba propriile surse de venituri.

Majoritatea institutiile financiare internationale sunt institutiile profitabile. Aceste institutiile au reusit sa acumuleze rezerve de capital substantiale, care sa le consolideze pozitia în negocierile cu tarile membre si sa le ofere o siguranta pentru “vremurile grele”. Pozitia OCDE, care nu are surse proprii de venituri în afara celor din publicatiile pe care le editeaza, este slaba din mai multe puncte de vedere în comparatie cu cea a institutiilor de la Bratton – Woods.

Un alt factor important în asigurarea succesului institutiilor internationale este modalitatea în care se iau deciziile. Majoritatea institutiile financiare adopta proceduri în care voturile depind de puterea economica si financiara a fiecarei tari membre. Votul este adesea legat de contributia financiara a tarii respective, în acest fel fiind asigurat faptul ca tarile cu cea mai mare putere economica vor avea si cea mai mare contributie financiara, primind în schimb o mai mare putere de decizie în cadrul institutiei respective. În practica se constata ca acest sistem functioneaza avantajos pentru marile puteri economice si indirect pentru întreaga comunitate internationala.

În general, institutiile internationale care iau decizii pe baza votului diferentiat functioneaza mult mai eficient si mai prompt decât celelalte institutii care opereaza pe principiul “o tara, un vot”, cum sunt Organizatiile Natiunilor Unite. Cu toate acestea, în practica se urmareste pe cât posibil, luarea deciziilor pe baza consensului general.