Societăți de asigurare

Societati de asigurare

ndiferent de forma de proprietate societatile de asigurare, isi desfasoara activitatea potrivit legii, urmarind realizarea de profit.

Aceste societati sunt obligate sa se incadreze in prevederile legale referitoare la: marimea capitalului social minim subscris si varsat, marimea obligatiilor pe care si le pot asuma; rezervele de prime si/sau de daune pe care trebuie sa le constituie; modul de tinere a evidentei activitatii desfasurate; forma bilantului si a contului de profit si pierede care trebuie intocmite si publicate. Societatile in cauza trebuie sa respecte avizele si normele institutiilor de stat insarcinate cu supravegherea asigurarilor.

Selectia riscurilor constituie un principiu de baza, de respectarea caruia depinde buna desfasurare a activitatii de asigurare. Astfel, pentru ca un asigurator sa-si poata desfasura activitatea in conditii cat mai apropiate de cele stabilite in urma unor observatii statistice si a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea nivelului primelor de asigurare, trebuie sa excluda orice posibilitate de a prelua riscuri care sa-i fie total nefavorabile.

Drept urmare, asiguratorii se preocupa sa selecteze riscurile pe care le acopera prin asigurare in ideea de a le elimina pe cele cu producere certa si pe cele cu posibilitate mare de producere.

Orice asigurator este si trebuie sa fie interesat in realizarea selectiei riscurilor, fiindca aceasta da stabilitate operatiunilor de asigurare.

Daca selectia poate avea loc, atunci acestea, in afara influentei negative asupra echilibrului financiar, poate conduce la diminuarea spiritului de prevedere al diferitelor categorii de persoane fizice si juridice, deoarece acestea ar fi tentate sa incheie asigurari numai in situatii critice.

De asemenea, selectia ar duce la practicarea unor tarife de prime mari care ar actiona impotriva dezvoltarii asigurarilor facultative.

Conceptul de asigurare

n aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si intelepciunea cu siguranta unui lucru implinit.

Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obliga sa plateasca contravaloarea daunelor in cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite de asigurati.

Contractul incheiat intre un asigurat si asigurator este denumit contract de asigurare sau polita de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezinta caracteristicile unui contract:

consensual

datorita faptului ca aceasta se incheie numai prin acordul partilor;

sinalagmatic

prin faptul ca fiecare parte are anumite obligatii;

aleatoriu

reprezentat de faptul, ca la incheierea asigurarii asiguratul si asiguratorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta;

adeziune

prin acceptarea lui de catre asigurat cu toate ca a fost redactat de catre societatea de asigurari, asiguratul avand posibilitatea de a respinge;

oneros

pentru ca fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj sau o facilitate pentru prestatia pe care o face sau se obliga sa o faca.

succesiv

datorita valabilitatii pentru o perioada mai lunga de timp prima se poate plati in mai multe rate, protectia fiind continua din partea asiguratorului.