Societăți Multinaționale

Funcţionarea economiei mondiale actuale, în condiţiile în care se manifestă o puternică tendinţă de deschidere a pieţelor naţionale, nu poate fi descifrată fără analiza procesului de formare a societăţilor multinaţionale, a cauzelor acestui proces, a dimensiunii şi locului lor, a problemelor pe care funcţionarea acestora le ridică, precum şi reliefarea consecinţelor asupra dezvoltării economiilor naţionale.

Societăţile multinaţionale, prin integrarea sistemelor naţionale la nivelul schimburilor, al procesului productiv şi al structurilor financiare şi monetare, au avut o contribuţie decisivă la formarea economiei mondiale.

Apărute încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în timp, societăţile multinaţionale s-au impus, devenind în perioada postbelică un fenomen de amploare, cu poziţii de prim ordin în economia mondială; deseori acestea sunt prezentate drept „instituţia“ cea mai reprezentativă a civilizaţiei post-industriale. Diversitatea şi complexitatea acestui proces de multinaţionalizare a firmelor este reflectat şi de multitudinea de denumiri şi definiţii prezente în literatura economică.

În general se vorbeşte fie de firme, întreprinderi, societăţi, corporaţii care la rândul lor sunt calificate drept multi, pluri, trans, supra...naţionale, fie de mari unităţi internaţionale.

Cea mai folosită şi des întâlnită este denumirea de societate multinaţională, întrucât reliefează cel mai direct caracteristica lor esenţială, şi anume faptul că îşi desfăşoară activitatea în cel puţin două ţări. Acestea sunt societăţi multinaţionale şi nu societăţi internaţionale, întrucât sunt prezente nu numai în mai multe ţări, ci sunt deasupra acestora, devenind transnaţionale. Ele alcătuiesc un vast ansamblu la scară mondoeconomică, fiind formate dintr-o societate principală (societatea mamă) şi mai multe filiale implantate în diferite ţări .

Între societatea internaţională şi cea multinaţională există nu numai o diferenţă de nivel, ci şi o diferenţă de natură.

Astfel, societatea internaţională are drept obiectiv producerea în străinătate în loc de a exporta, motivele implantării în alte ţări ţin de avantajele diferitelor pieţe locale, fiecare filială având un rol productiv complet, debuşeul principal fiind ţara în care funcţionează, unitatea reprezentând mai multe filiale pe care le coordonează.

Societatea multinaţională realizează o organizare internaţională a producţiei, motivele de implantare sunt, în principal, condiţiile locale avantajoase de producţie; fiecare filială este specializată în cadrul acesteia, ce reprezintă un ansamblu integrat, iar debuşeul principal al fiecărei unităţi este dat de celelalte filiale în cazul produselor semifabricate sau piaţa mondială în cazul produselor finite. O societate este considerată multinaţională numai atunci când controlează mai multe filiale de producţie în diferite ţări. Însă, această definire în sens restrâns a societăţilor multinaţionale nu exclude integrarea în cadrul ei a activităţii de comercializare, în completarea celei de producţie. În plus, tot mai mulţi autori folosesc noţiunea de „producţie“ în sensul său larg, integrând nu numai firmele multinaţionale producătoare de bunuri corporale, ci şi pe cele ce au ca obiect de activitate serviciile (bancare, de asigurări...) cu un rol tot mai important în activitatea acestora.

Însă, o definire mai completă va trebui să ia în considerare şi alte caracteristici ale mediului economic, instituţional, juridic, social-cultural, în care ele acţionează. În acest sens, societăţile multinaţionale apar ca întreprinderi sau mai bine-zis grupuri de întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea de producţie, de distribuţie şi de comercializare în mai multe ţări, sub jurisdicţia mai multor guverne, în condiţiile unei diversităţi de pieţe, de regimuri comerciale, de sisteme financiare, de limbă şi cultură, fiind concepute, organizate şi conduse pe baza unei strategii comune, elaborate la scară internaţională, regională, interregională sau mondială .