Societățile multinaționale

1.1. DEFINITIE SI TIPOLOGIE

Corporatia multinationala este o entitate economica compusa dintr-o firma-mama

si filiale în mai multe tari “care este caracterizata de internationalizarea productiei, se

bazeaza pe un <<bazin>> international de resurse umane, materiale si financiare, si

promoveaza la scara globala un anumit set de valori proprii.”

Astfel, corporatiile multinationale se caracterizeaza prin internationalizarea

productiei si prin existenta de resurse umane, materiale si financiare la nivel international.

Valorile unei corporatii multinationale sunt:

1)sistemul de management;

2)grija fata de mediu;

3)implicarea în viata comunitatii;

4)marca sau brand-ul;

5)sistemul de productie;

6)inovarea;

7)angajatii;

8)traditia;

9)adaptarea la cultura locala;

10)sistemul de distributie;

11)campaniile publicitare.

Conform unui raport UNCTAD, 1999, exista aproximativ 60.000 de corporatii

multinationale, care detin peste 500.000 de filiale în toata lumea. Peste 60% din totalul corporatiilor multinationale se afla în cinci state dezvoltate: Franta, Japonia, Marea Britanie, Germania si SUA.

Potrivit statisticilor, din cele circa 500 de companii transnationale (aflate în

clasamentul celor mai prospere societati multinationale, dupa cifra de afaceri), 244 sunt înregistrate în SUA, 46 în Japonia, 23 în Germania si 173 în alte state din Europa.

Dupa 1998, SUA si-au consolidat pozitia, înregistrând o crestere semnificativa – de la 222 la 244 de companii, în timp ce declinul precipitat al niponilor este ilustrat de faptul ca mai controleaza doar 46 de societati multinationale, fata de 71 câte aveau cu putina vreme în urma. Aceasta tendinta se va accentua în urmatorii ani, deoarece americanii achizitioneaza un mare numar de firme japoneze, sud-coreene si tailandeze.

Hegemonia americana e si mai bine evidentiata daca analizam situatia primelor 25

de companii din lume, a caror cifra de afaceri depaseste 86 de miliarde $. (70% -

americane, 26% - europene, si 4% - japoneze).

Productia internationala realizata, în prezent, de cele peste 60.000 de societati

transnationale [STN] (având nu mai putin de 820.000 de filiale în strainatate) cuprinde toate tarile si domeniile de activitate.

Un numar relativ mare de corporatii au vânzari anuale de bunuri si servicii care

depasesc 100 mld.$, cum sunt Mitsubishi (Japonia), Exxon, General Motors, Ford, IBM, Mobil (SUA), Royal Dutch Shell (Olanda si Marea Britanie), Daimler- Benz (Germania).

Potrivit clasamentului UNCTAD, în anul 2000, situatia era urmatoarea: SUA

ramâne în continuare pe primul loc cu 61 de STN-uri, urmata de Marea Britanie (10),

Japonia (7), Franta (5), Germania (4).

Restul companiilor îsi aveau sediul în Elvetia (4), Italia (3), Olanda (2) si câte una

în Suedia, Canada, Spania si Finlanda. Dupa cum se poate observa, transnationalizarea economiei americane este net superioara în raport cu aceea a celorlalte tari dezvoltate.

În anul 2000, în fruntea societatilor transnationale se afla tot General Electric, cu o valoare de piata uriasa: 520,35 miliarde de dolari, între 1990-2000, G.E. a fost

lider mondial de mai multe ori. În anul 2005 aceeasi companie ocupa locul al doilea cu o valoare de piata de 372,14 mld. dolari, active de 750,33 mld.dolari, vânzari de 152,36 mld si profituri de 16,59 mld dolari.

Companiile americane se mentin în top si în clasamente dupa alte criterii: profit (7 din primele 10), vânzari (6 din 10), în anul 2000. Evolutia unei STN nu este lineara. Ea înregistreaza oscilatii puternice. Iata câteva exemple semnificative (dupa valoarea de piata).

În topul mondial, într-un singur an (1997-1998), Pfizer (SUA) ajunge pe locul 7, de

pe locul 20, gratie succesului deosebit cunoscut de noul sau produs Viagra; Danone

(Franta)salta peste 100 de locuri. Recordul îl detine însa Lehman Brothers (SUA) care câstiga 345 locuri.

Lupta de concurenta între STN-uri devine tot mai intensa. Sunt însa si cazuri în

care constanta caracterizeaza evolutia STN-urilor. Unele mari companii reusesc sa se mentina în top ani îndelungati. Exemplu în acest sens pot fi General Electric, Exxon, IBM, ATT din SUA, dar si Toyota, Nestlé, Unilever, British Petroleum si, mai ales, Royal Duch- Shell. Este de remarcat, de asemenea, constanta în topul mondial al societatilor de telecomunicatii: Nippon Telegraph and Telephone, Deutsche Telekom, British Telecommunications, France Telecom etc. De o constanta remarcabila dau dovada si STN-uri din tari mici: Roche si Nestlé (Elvetia), Ericsson si Elecrolux (Suedia), ABB (Asea Brown-Boveri, Suedia-Elvetia) etc.

Totodata, volumul cifrei de afaceri al unor corporatii depaseste PIB -ul multor state cu economii avansate. General Motors are vânzari mai mari decât PIB-ul Danemarcei, Ford decât Norvegia, Exxon decât Republica Africa de Sud, Royal Dutch Shell decât Turcia.

Un exemplu elocvent este urmatorul caz: când cineva achizitioneaza, cu 20.000 $,

un autoturism considerat un produs american, fabricat de o companie americana (precum un Pontiac de la General Motors), sunt putine sanse ca acesta sa stie unde ajung banii pe care i-a dat – 6.000 $ merg în Coreea de Sud (pentru operatiuni de rutina si cele de asamblare), 3.000 $ în Japonia (pentru componentele principale – motor, planetare, componente electronice), 1.500 $ în Germania (pentru design), 800 $ în Taiwan,