Societățile Transnaționale

Societăţile transnaţionale şi transferurile de tehnici şi tehnologii ( TTT )

În condiţiile mondializării activităţilor economice prin reţelele comunicaţional-informaţionale, în aparatul de producţie şi în organizarea activităţilor economice se desfăşoară cu amploare şi profunzime modificări, schimbări, transformări care determină decisiv competivitatea economică. Într-o mare diversitate de forme, metode, mijloace, procedee şi proceduri, STN se acreditează ca principale surse inovaţionale şi, prin aceasta, ca importante forţe ale TTT de cercetare şi dezvoltare ( C+D ), care au un rol central în proliferarea noilor tehnici şi tehnologii pentru noile agregate, echipamente, maşini şi utilaje, pentru noile platforme generatoare de investiţii.

TTT pot fi înţelese atât în continuarea impactelor operate de IDS/ISD cât şi în abordarea şi rezolvarea complexelor probleme ale dezvoltării mondiale. Prin TTT ţările industriale cu economie de piaţă îşi dispută forţa concurenţială; ţările cu dezvoltare întârziată folosesc TTT în sprijinul efortului propriu de concepţie şi realizare, iar economiile care caută soluţii pentru tranziţia de la planificarea centralizată la o economie de piaţă tratează TTT în perimetrele de ajustare ale restructurărilor prin retehnicizări şi retehnologizări economic viabile.

Crizele din anii ’70 şi ’80, ca şi intensificarea concurenţei la scară globală, au impus raţionalizări de consumuri energetice şi materiale prin căutări şi descoperiri de energii şi materiale alternative, neconvenţionale. Aceste invenţii şi inovaţii s-au răspândit rapid în ţările cu economii industriale avansate, STN devenind astfel catalizatoare ale transferurilor de realizări din aceste ţări, în primul rând spre ţări şi zone cu acelaşi tip de economii.

Este însă important de menţionat şi impactele sociale ale TTT, cum ar fi reconsiderările în repartizarea forţei de muncă, reducerea salariilor unor profesii înlocuite de noile tehnici şi tehnologii, dar şi extinderea spectrelor de şomaj tehnologic.

Domeniile în care STN îşi manifestă interesul pentru TTT vizează aplicaţiile economice ale inteligenţei artificiale ( I.A.) şi asistenţa tehnico-tehnologică aferentă introducerii tehnicilor şi tehnologiilor de vârf, numită service (S). Câteva dintre sferele predilecte ale TTT operate de STN ar putea fi:

A. Industriile electronice, începând cu bunurile de consum electronice, semiconductorii şi componentele de calculatoare, comunicaţiile cu aplicaţii industriale, incluzând robotica, electronica medicală, dar şi industriile de apărare şi aerospaţiale, până la fotonică, laseri, folosirea I.A. în robotizare, design şi prelucrări asistate de calculator. În aceste domenii domină IBM, Hitachi, Matashushita, AT şi Tbell.

B. Biotehnologiile şi ingineria genetică, începând cu prelucrările prin procese biologice ale unor materii şi materiale, folosirea microorganismelor pentru obţinerea de alimente, materiale chimice, medicamente, enzime, continuând cu transformările de plante şi animale prin restructurări genetice, cu folosirea tehnicilor de proliferări de ţesuturi şi celule, de clonare sau copiere de celule singulare, de fuziuni celulare, manipulări de embrioni, transferuri şi recombinări în ADN.

C. Crearea – pe căi sintetice – sau folosirea unor noi materiale de aplicaţie industrială pentru substituirea celor deficitare sau pentru sporirea performanţelor tehnico-tehnologice şi pentru efecte pozitive combinate multiple: supraduritate, supraconductibilitate, combinări ceramico-plastice ş.a. În aceste domenii se detaşează AT şi Tbell Laboratories, IBM Research Centre, General Motors, General Electric ş.a.

D. Tehnologiile pentru obţinerea unor resurse energetice noi şi, mai ales, regenerabile, menite să facă faţă creşterii spectaculare a consumurilor energetice în lume, dacă actualele tendinţe vor continua în aceste consumuri, cu consecinţele imense pentru calitatea mediilor naturale ale Planetei ( modificările climatice datorate efectului de seră, reducerea stratului de ozon din stratosferă ş.a.). Se mizează pe minicentrale alimentate cu energii locale, pe instalaţii captatoare de energii solare, de folosire energetică a biomasei, pe apele geotermale, pe nergiile eoliană şi ale mareelor. Pe asemenea coordonate evoluează STN ca General Electric şi Westinghouse – din SUA, Siemens – din Germania, GEC – din Marea Britanie, Hitachi, Mitsubishi – din Japonia, Philips – din Olanda).

TTT intensifică, prin şi alături de IDS/ISD, interdependenţele transnaţionale, dat fiind că inovaţiile, progresele, revoluţiile ştiinţifico-tehnice-tehnologice îşi vor accentua latura de globalitate la scară mondială şi aceasta independent de decalajele şi distorsiunile induse de inegalităţile în dezvoltarea economică.

Piaţa societăţilor transnaţionale

STN practică un tip distinct de comerţ şi anume, internalizarea de ( către ) firmă a comerţului său prin relaţiile centralei cu filialele sau subsidiarele sale din străinătate sau între aceastea. Chiar dacă mărfurile sau/şi serviciile comercializate intră sau ies prin vamele naţionale, ele nu aparţin unuia sau altuia dintre statele respective, şi nu angajează pieţe naţionale sau internaţionale – ele circulă doar în cadrul firmei. Analog circulă documentele de plăţi şi regularizări, respectiv mijloacele monetare şi valutare.

Tranzacţiile comerciale internalizate de firmele transnaţionale sunt, în general, concentrate în sectoarele de vârf sau/şi în producţiile industriale complexe, care implică ample consumuri intermediare şi deplasări ale resurselor şi rezultatelor pe trasee transfrontiere, cum ar fi cele de automobile, de bunuri electronice de consum, de tehnici maşiniste, producţiile chimice şi petrochimice complexe, cele de material rulant rutier şi de navigaţie acvatică şi aeriană, incluzând şi service-ul corespunzător. Partea majoritară a comerţului transnaţional cu mărfuri primare este masată în ţările în curs de dezvoltare, iar cea cu componente prelucrate de o anumită complexitate este masată în ţările dezvoltate industrial.

Specificitatea comerţului internalizat al STN constă în desfăşurarea de cumpărări şi vânzări ale firmei ( cu subunităţile ), cu asociaţi locali şi naţionali sau chiar cu outsideri, în particular cu concurenţi din perimetrele locale şi naţionale de amplasare , constituind astfel un caz particular de diviziune la scară globală, mondială de activităţi economice, catalizate de comerţul transnaţionalizat al producţiilor unor „uzine mondiale” – de marcă transnaţională.

Proporţiile şi evoluţiile comerţului transnaţional internalizat de firmă depind, însă, de numeroşi factori conjuncturali şi de durată. Dintre factorii conjuncturali, cursurile/parităţile monedelor din ţările de origine influenţează în sensul stimulării exporturilor – când aceste cursuri scad – şi în sensul stimulării impoturilor – când cursurile cresc.

Un avantaj absolut al comerţului internalizat de firmă îl constituie acel tip de preţuri numit preţuri de transfer ( în cadrul firmei ). Esenţa preţurilor de transfer rezidă în achiziţionarea resurselor primare la preţurile cele mai mici prin subunităţile STN, care tratează direct cu producătorii, preluând masiv pentru consumurile intermediare ale firmei – şi în vânzarea rezultatelor la preţurile cele mai mari – inclusiv concurându-i pe producătorii care n-au beneficiat de resurse primare ieftine, şi pe vânzătorii care n-au beneficiat de minimizarea cheltuielilor de transport, comercializare, publicitate, de care se bucură firma transnaţională, prin subunităţile sale în străinătate.