Șomajul - aspecte generale

Somajul- aspecte generale

Piaţa muncii – o arenă unde se întâlnesc cei care au nevoie să muncească (muncitori şi potenţial-muncitori) şi cei care au nevoie de forţă de muncă pentru a-şi desfăşura activitatea (firme şi persoane private).

Ca în orice piaţă, şi pe piaţa muncii are loc un schimb: muncitorii îşi oferă ('vând') munca în schimbul banilor, sau se poate spune că angajatorii “cumpără” muncă de la muncitori. Astfel, lucrătorii care participă în piaţa muncii sunt implicaţi în ocuparea forţei de muncă.

Angajarea în muncă – o slujbă pentru care indivizii sunt plătiţi.

'Angajarea în muncă' nu trebuie confundată cu 'munca'. Angajarea în muncă se referă la forma de muncă salariată, plătită. Cealaltă formă de muncă este cea neplătită. Din punct de vedere al echităţii de gen, conştientizarea semnificaţiei muncii neplătite este foarte importantă, deoarece aceasta a fost şi este făcută în cea mai mare parte de femei, atât în trecut cât şi în prezent. Conform studiilor UNDP (Programul ONU de Dezvoltare) munca neplătită efectuată actualmente de femei se cifrează la 11 trilioane USD, ceea ce înseamnă aproximativ jumătate din produsul total mondial. Munca neplătită include îngrijirea copilului, spălat şi gătit, curăţenie, îngrijirea bătrânilor sau bolnavilor membri ai familiei, dar şi munca de voluntariat efectuată în ONGuri.

Persoana economic activă este orice persoană care ori este angajată ori doreşte să se angajeze (caută un angajament plătit).

În discuţiile despre piaţa muncii vă veţi întâlni cu trei concepte principale: rata ocupării, rata şomajului şi rata de activitate. Este important de înţeles modul de calcul al acestor rate.

Rata ocupării este raportul dintre numărul total de persoane angajate şi numărul total de persoane de vârstă ocupaţională (16 ani sau mai în vârstă până la vârsta pensionării). Acest indicator arată efectiv câte persoane cu vârsta necesară muncesc.

Rata ocupării se calculează astfel:

Rata ocupării = Numărul total de persoane angajate x 100%/

Numărul total de persoane de vârstă ocupaţională

Rata şomajului este raportul dintre numărul total de şomeri şi numărul total de persoane economic active (persoane care ori sunt angajate ori doresc să se angajeze). Rata se calculează astfel:

Rata şomajului = Numărul total de şomeri x 100%

Numărul total de persoane economic active

Rata de activitate este numărul de persoane care ori sunt angajate ori doresc să se angajeze ca proporţie din populaţia de vârstă ocupaţională.

Rata de activitate = Numărul total de persoane economic active x 100%

Numărul total de persoane care muncesc

Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii, in cdrul careia exista un excedent de oferta de munca fata de cererea de munca, adica un surplus de populatie activa care nu-si gaseste loc de munca.

In practica mondiala, pentru colectarea informatiilor privind somajul, sunt utilizate trei surse de date:

1. Recensamantul populatei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

2. Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversilor indicatori, ai somajului.

3. Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a somajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen.

La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).

Somajul involuntar se manifesta in diferite forme, dupa cauzele care il genereaza.

-Somajul ciclic este generat de evolutia ciclului economic. In faza de criza, somajul sporeste ca urmare a contractiei, scaderii productiei, a activitatilor economice si cresterii numarului de falimente, cu deosebire a intreprinderilor mici si mijlocii.

In ultimele decenii , somajul, in multe tari dezvoltate s-a mentinut la cote ridicate chiar si in perioade de boom (peste 10%).Deci, s-a redus capacitatea de absortie a pietei muncii chiar si in faze ale ciclului ce se particularizau prin sincronizarea cresterii economice si reducerii numarului de someri.

-Somajul conjunctural este efectul restrangerii activitatii economice in unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni, si internationali. Primul si al doilea "soc petrolier" (din prima jumatate a anilor 70) si embargourile practicate fata de anumite state s-au rasfrant si se rasfrang negativ asupra economiei statelor aflate sub embargou, dar si asupra partenerilor cu care acestea aveau relatii comerciale.

-Somaj structural deriva din reconversiunea unor activitati economice, din restructurarile de ramura si subramura impuse de progresul tehnic. Somajul structural apare si ca efect al unei structuri inguste de ramuri si subramuri, caracteristica pentru tarile in curs de dezvoltare. Diversificarea ramurilor ar oferi sanse mai mari de absortie a fortei de munca.

-Somajul tehnologic este efectul introducerii noilor tehnologii , care impun un nou mod de organizare a productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca.

-Somajul sezonier este legat de restrangerea actvitatii economice in anumite anotimpuri ale anului, datorita conditiilor naturale, in agricultura, constructii de locuinte, lucrari publice si turism etc.; el are caracter ciclic.

-Somajul total presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii.

-Somajul partial consta in reducerea duratei de munca sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzatoare a salariului ( saptamana incompleta sau ziua de munca la o durata mai mica).