Șomajul în România

1. Concepte şi definiţii

Şomajul constituie un aspect major al dezechilibrului macroeconomic şi este strâns legat de realizarea creşterii economice actuale şi potenţiale şi, din acest punct de vedere reprezintă o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicaţii atât economice, cât şi sociale.

Definiţia cea mai folosită pe care o dau economiştii şomerului este: acea persoană care caută un loc de muncă remunerat şi care nu are un asemenea loc în mod curent.

Biroul Internaţional al Muncii (organizaţie ONU cu sediul la Geneva) consideră că şomerul poate fi definit ca acea persoană care: este lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută un loc de muncă remunerat, este disponibilă să înceapă lucrul imediat (în 15 zile ). Este vorba atât despre persoanele care au avut un loc de muncă şi l-au pierdut, cât şi noile generaţii de ofertanţi de mână de lucru care nu-şi găsesc angajament. Se poate spune, deci, că şomajul este rezultatul disproporţiei dintre locurile de muncă existente, care reprezintă cerea de muncă şi oferta de muncă.

Cel mai adesea fenomenul contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional. Această manieră de abordare a şomajului este de fapt o continuare a analizei problemelor demografico – economice, pe de o parte, şi a celor economico – financiare pe de altă parte. Numai că atât resursele de muncă (oferta de muncă), cât şi nevoile de muncă (cererea de muncă) sunt trecute prin exigenţele şi regulile unice ale remunerării şi salarizării. De aceea, indiferent de unghiul de abordare şi tratare a lui, şomajul este o disfuncţie a pieţei naţionale a muncii.

2. Definirea indicatorilor statistici ai şomajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de două feluri:

• indicatori absoluţi;

• indicatori relativi.

Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv şomeri. Ei se exprimă în „persoane” („mii persoane”) şi se determină pentru anumite perioade de referinţă: lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite variabile demografice ca: vârstă, sex, stare civilă dar şi ţinând cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia teritorială.

O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un şomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).

Şomerii, a doua componentă a populaţiei active, reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări. În statistica româneasca, efectivul şomerilor se determină în doua variante:

• Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile Forţei de muncă şi de Şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.

• Şomerii în sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc.

- sunt disponibile sa înceapă lucrul în următoarele 15 zile, daca s-ar găsi imediat un loc de muncă;

Sunt incluse de asemenea :

- persoanele fără loc de muncă, disponibile sa lucreze, care aşteaptă sa fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la odată ulterioară perioadei de referinţă.

- Persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile pentru a începe lucrul.

Indicatorul activ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul dintre cei mai importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei şomajului reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite măsuri de protecţie socială sau decizii de politică economică.

Concret acest indicator se poate determina în modalităţi variate. Relaţiile de calcul pot sa difere în practică, în funcţie de legislaţia naţională sau de informaţiile disponibile.

Informaţiile cele mai precise privind rata şomajului sunt obţinute cu prilejul recensămintelor. Cum acestea sunt surse de date deosebit de costisitoare ce nu au o periodicitate adecvată (lunar, cum ar fi necesar) se recurge la surse de date administrative, afectate însă de legislaţia în vigoare.

În statistica internaţionala se utilizează următoarele rate de şomaj:

• Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport intre numărul şomerilor în sens BIM şi populaţia activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea mai utilizată în comparaţiile internaţionale.