Structura și caracteristicile sistemului financiar în România

INTRODUCERE

Sistemul financiar are un rol esenţial în economia unei ţări. De exemplu, În S.U.A.,sistemul financiar cuprinde:- instrumentele financiare;- pieţele financiare;instituţii financiare.

În această ţară, conceptul de finanţe este mai larg cuprinzând şi unele aspecte ce aparţinde monedă, circulaţia monetară, credit şi chiar probleme legate de exemplu, de organizarea afacerilor, management financiar, obiective ale firmelor.

În ţara noastră, multă vreme nu a existat un sistem financiar bine închegat şi organizat.Preocupări pentru ştiinţa financiară au existat încă din secolul al XlX-lea, Dimitrie Sturdza, Petre Carp şi Ion Ghica, fiind printre primii care au încercat să definească noţiunea de finanţe.În secolul al XX-

lea, preocupările pentru perfecţionarea conţinutului şi instrumentelor financiare au fost continuate de mari specialişti printre care, Ion Răducanu, Victor Slăvescu,Virgil Madgearu, Gh. Taşcă, Ştefan Dumitrescu. Într-o accepţiune modernă, sistemul financiar reprezintă totalitatea instrumentelor,actorilor, instituţiilor care realizează gestionarea patrimoniilor (individuale, ale firmelor, alesocietăţilor financiare şi ale statului). Deci sistemul financiar - altfel spus - cuprinde ansamblul autorităţilor şi instituţiilor care gestionează banii publici şi privaţi, mai concret, fluxurilefinanciare aferente. Sistemul finanţelor cuprinde şi organizarea reţelei, pieţelor, fluxurilor, cât şi instituţiile şi pârghiile financiare, normele metodologice, legislaţia.

Conform Constituției Românie, art. 137 stabilește regulile de bază pentru funcționarea sistemului financiar în România, astfel formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlulresurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.Sistemul financiar constă în desfăşurarea unei activităţi complexe în scopul creării şi schimbului de fluxuri băneşti. Este vorba de activităţi în legătură cu banii sau alte active.Componentele sistemului financiar sunt:- bugetul de stat şi bugetele locale; -asigurările sociale de stat.

CARACTERIZAREA GENERALA A SISTEMULUI FINANCIAR

Asemănător altor domenii, sistemul financiar reprezintă un ansamblu de componente legate între ele prin esenţa comună fenomenelor financiare şi între care există raporturi de interdependenţă.

Conceptul de sistem financiar are semnificaţii multiple, acesta putând fi abordat şi interpretat sub mai multe aspecte, şi anume:

a) Ca un sistem de relaţii economice, în expresie bănească, prin care se vehiculează resurse băneşti, respectiv sistem de relaţii financiare;

b) Ca un sistem de instituţii sau structuri cu atribuţiuni în organizarea relaţiilor financiare sau ca participant la constituirea, distribuirea şi utilizarea fondurilor băneşti, precum şi elaborarea şi executarea deciziilor financiare;

c) Ca un sistem de fonduri băneşti financiare ce se constituie, distribuie şi utilizează la nivelul diferitelor structuri economice sau sociale;

d) Ca un sistem de planuri financiare (instrumente de conducere şi reglare a activităţii financiare), care reflectă anumite procese prevăzute a se produce în formă bănească în cursul unei perioade de timp determinat.

Independent de accepţiunile posibile ale conceptului de sistem financiar, acesta reprezintă un ansamblu de elemente sau categorii financiare, caracterizat prin legături organice între componentele sale, care îi imprimă un caracter unitar, de sistem.

Prin prisma conţinutului de relaţii economice, sistemul financiar se defineşte ca un ansamblu al relaţiilor în formă bănească ce se manifestă între participanţii la procesele de constituire, distribuire şi utilizare a fondurilor băneşti(financiare), în întreaga activitate economică şi socială.

În cadrul sistemului de relaţii financiare se disting mai multe grupuri de relaţii ce alcătuiesc subsisteme financiare, caracterizate prin anumite particularităţi şi cuprinzând categorii financiare specifice. Astfel, pe o primă treaptă a delimitărilor, se diferenţiază două mari subsisteme financiare:

- Subsistemul financiar public, considerat ca ansamblul relaţiilor financiare prin care se constituie, distribuie, şi utilizează fondurile financiare publice, având în prim plan ca participanţi, cu rol determinat, autorităţile sau entităţile publice, care administrează în interes colectiv(public) fondurile respective;

- Subsistemul financiar privat, reprezentând ansamblul relaţiilor financiare prin care se constituie, distribuie şi utilizează capitalurile şi fondurile băneşti private, având ca participanţi entităţile şi persoanele private ce administrează fondurile respective în interesul persoanelor fizice sau juridice private.

Considerate separat, fiecare dintre acestea pot fi şi trebuie tratate ca sisteme ce conţin alte subsisteme proprii fiecăruia.

Diferenţierile între cele două mari subsisteme ale sistemului financiar au în vedere, atât forma de proprietate în care se administrează fondurile, ca şi patrimoniile respective (publică sau privată), cât şi tipul de interese sau obiective ce se înfăptuiesc prin aceste relaţii financiare. Astfel, pentru relaţiile financiare ce alcătuiesc subsistemul financiar public sunt definitorii proprietatea publică şi caracterul colectiv, social (public) al intereselor sau nevoilor satisfăcute. Comparativ, pentru subsistemul relaţiilor financiare private este caracteristică natura individuală a intereselor (nevoilor) ce se satisfac şi proprietatea privată ce stă la baza acestora.

În acelaşi timp, este de remarcat că pentru subsistemul financiar public sunt operante reglementările şi normele juridice de drept public privind organizarea şi conducerea activităţii financiare, în timp ce în subsistemul financiar privat operează norme juridice de drept privat, avâdn la bază deplina autonomie în angajarea relaţiilor financiare şi fluxurilor băneşti corespunzătoare.

În raporturile dintre cele două mari componente ale sistemului financiar, se constată şi existenţa unor interrelaţii şi zone de interferenţă între acestea. Aşa de exemplu în cadrul activităţii financiare, întreprinderile sunt importante „furnizoare” de resurse publice sub formă de impozite către bugetul de stat şi bugetele locale, sau contribuţii la bugetele asigurărilor sociale de stat şi asigurarilor sociale de sănătate, respectiv de taxe prelevate la fondurile speciale, de prime de asigurare societăţilor de asigurări şi reasigurări, de disponibilităţi băneşti băncilor comerciale la care îşi au deschise conturi, de dividende acţionarilor şi de dobânzi plătite creditorilor. În sens invers, întreprinderile beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat şi bugetele locale, de sume pentru finanţarea diferitelor acţiuni din bugetul asigurărilor sociale, de despăgubiri sau sume asigurate de la societăţile de asigurări si reasigurări, de dobânzi bonificate de la băncile comerciale pentru disponibilitpţile băneşti, de credite acordate de către bănci sau alţi creditori, etc.