Studiu privind evoluția pensiilor în România

I. INTRODUCERE:

Am ales această temă deoarece aceasta reprezintă o problemă de actualitate nu numai pentru țara noastra ,dar și pentru europa in general.

Intr-o țară în care sporul natural este negativ iar populația îmbătrânită reprezintă a doua grupa de vârsta ca marime, sistemul de pensii este puternic afectat. Dacă adăugam și alti factori precum migrația forței de muncă, șomajul ridicat în condițiile în care este un puternic deficit de forță de muncă și multi alții putem obține o imagine a României de astăzi.

Pensia este un drept acordat la cerere și are la bază plata contribuției de asigurări sociale pe o perioadă minimă de timp, expres prevăzută de lege în raport de data nașterii solicitantului.

Pentru a putea beneficia de o categorie de pensie, solicitantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

Dreptul la pensie reprezintă principala formă de realizare a asigurărilor sociale, prin urmare trebuie menţionat că apariţia şi evoluţia sistemului public de pensii în România se suprapune cu evoluţia asigurărilor sociale din ţara noastră.

II.SISTEMUL DE PENSII

Sistemele de pensii influențează comportamentul de retragere din viața activă. Reformele deja adoptate în majoritatea statelor membre, privind creșterea vârstei de pensionare vor duce la o îmbunătățire a participării lucrătorilor vârstnici (55-64 ani) la piața muncii cu circa 13%. Creșterea vârstei de pensionare corelată cu creșterea speranței de viață este una din recomandările principale ale instituțiilor europene pentru asigurarea sustenabilității sistemelor de pensii. Însă, este una din reformele cele mai controversate, opoziția publicului și a organizațiilor sindicale fiind mult mai puternică comparativ cu orice alte reforme ale sistemului de pensii, deși nu există argumente sociale sau demografice contra acestei măsuri. Din punct de vedere demografic, conform prognozelor EUROPOP, speranța de viață la 65 de ani va crește mai repede decât vârsta legală de pensionare. În plus, din cauza pensionării anticipate sau condițiilor preferențiale de pensionare pentru anumite categorii ocupaționale, vârsta reală de pensionare este sub nivelul vârstei legale (vezi Tabelul 1). La nivelul țărilor Uniunii Europene, media vârstei de pensionare a fost 62.2 pentru bărbați și 61.3 pentru femei în 2008 și se estimează că va crește până la 63.8 respectiv 63.3 pentru barbați și femei până în 2050. Pentru a păstra constantă perioada petrecută la pensie ar fi necesară creșterea suplimentară a vârstei de pensionare cu încă doi până la trei ani. Ca urmare a unor politici neinspirate și a unui control redus al fraudelor, România este singura țară în care vârsta efectivă de pensionare a scăzut în 2008 față de 2001, devenind țara cu cea mai scazută vârstă efectivă de pensionare.

Din acest punct de vedere, discuțiile privind scăderea numărului de ani petrecuți la pensie nu sunt fundamentate. Din contra, datele ne arată că, la nivel european, cu vârstele de pensionare prevăzute în legile existente (chiar dacă sunt în creștere progresivă pentru următorii ani), fiecare generație va petrece mai mulți ani la pensie decât generațiile părinților. Comparativ cu țările europene, România va înregistra una din cele mai mari creșteri ale speranței de viață la 65 de ani dar, e adevărat, pornește de la un nivel mai scăzut decât al celorlalte țări.