Tendințele Actuale ale Economiei Mondiale

Economia mondială la etapa actuală înseamnă unitatea economiilor naţionale, care acţionează reciproc în diverse forme ale economiei de piaţă la nivel macro- şi microeconomic, având drept bază reguli aprobate reciproc şi standarde concurenţiale, asigurându-şi totodată interesele şi priorităţile naţionale. Prin termenul „macro nivel” se are în vedere acţiunea reciprocă a statelor naţionale, a economiilor naţionale subnaţionale şi regionale ca un tot întreg al economiei mondiale. Prin termenul „micro nivel” se subînţelege nivelul acţiunii reciproce a unităţilor economice – a firmelor, întreprinderilor cu profil economic din sectorul de stat şi cel privat, a gospodăriilor ţărăneşti, dar de asemenea şi a corporaţiilor transnaţionale. Tot la nivelul micro are loc şi interacţiunea dintre pieţe separate.

Economia mondială reprezintă o unitate de interacţiune dintre economiile naţionale, unitate ce s-a format de-a lungul timpului, la baza căreia se află piaţa mondială de mărfuri, diversitatea economică, relaţii economice şi alte tipuri de relaţii. Procesele de globalizare şi integrare au determinat faptul că elementele cele mai importante ale structurii economiei mondiale o constituie corporaţiile transnaţionale.

Etapa actuală de dezvoltare a economiei mondiale se caracterizează printr-un activ proces de formare a institutelor microeconomice (FMI, OMC) cu scopul coordonării proceselor ce se desfăşoară în economia mondială.

Tendinţele economiei după diferiţi savanţi

P. Drucker consideră că „suntem destul de avansaţi în noua societate post-capitalistă pentru a trece în revistă şi a revizui istoria socială, economică şi politică a erei capitalismului şi a statului-naţiune“. ... „A prevedea cum va arăta lumea post-capitalistă în sine este totuşi destul de riscant. Putem însă, cred, să descoperim deja cu un anumit grad de probabilitate ce noi întrebări se vor ivi şi care vor fi marile controverse de rezolvat“. ... „Lucrul de care putem fi siguri este că lumea care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, credinţelor, structurilor economice şi sociale, a conceptelor şi sistemelor politice, cu alte cuvinte a concepţiilor asupra lumii, va fi diferită de ceea ce şi-ar putea imagina oricine astăzi. În unele domenii – şi în cadrul societăţii şi structurii ei – transformările de bază au avut deja loc. Faptul că noua societate va fi atât una nouă – socialistă, cât şi una post-capitalistă este practic o certitudine. Şi este de asemenea o certitudine că resursa ei primară vor fi cunoştinţele“[4].

Schimbările, văzute ca transformări la scară globală sunt prezentate ca megatendinţe. John Naisbitt vedea transformările din anii ’80 ai secolului trecut prin prisma a zece megatendinţe: 1. De la societatea industrială la societatea informaţională; 2. De la tehnologia forţată la înalta tehnologie – înalte reacţii compensatorii; 3. De la economia naţională la economia mondială; 4. De la perspectiva pe termen scurt, la cea pe termen lung; 5. De la centralizare la descentralizare; 6. De la ajutorul internaţional la autoajutorare; 7. De la democraţia reprezentativă la democraţia

participativă; 8. De la ierarhii către reţele; 9. De la Nord către Sud; 10. De la opţiunea exclusivă la opţiunea multiplă [5].

Acelaşi autor, împreună cu Patricia Aburdene, prezintă pentru anii ’90 şi începutul mileniului trei, alte zece megatendine: 1. Avântul economiei globale în anii ’90; 2. Renaşterea artelor; 3. Apariţia socialismului de piaţă liberă; 4. Uniformizarea stilului de viaţă la nivel global şi naţionalismul cultural; 5. Privatizarea statului bunăstării sociale; 6. Creşterea rolului zonei Pacificului; 7. Anii ’90: Decada femeilor aflate în posturi de conducere; 8. Era biologiei; 9. Renaşterea religioasă în mileniul trei; 10. Triumful individului [6].

Primul raport al Clubului de la Roma vede transformările ca o revoluţie globală a cărei sămânţă a germinat încet, de-a lungul anilor, a cărei complexitate, incertitudine şi rapiditate a schimbărilor „au atins niveluri fără precedent şi încep să lase în urmă capacitatea sistemului mondial de guvernare“ [7].

Alţi autori precum David Korten, consideră că „forţele globalizării economice şi noul capitalism global sunt imuabile şi ireversibile. Nu există alternativă. Trebuie să ne adâncim devotamentul faţă de consumerism, liber-schimb şi creştere economică, chiar în timp ce îndurăm încercările distrugerii creatoare provocate de capitalism. Între timp, cei care vor supravieţui şi vor prospera trebuie să înveţe să câştige în competiţia permanentă şi nemiloasă generată de economia globală“ [8].

Transformările globale actuale trebuie văzute pe mai multe planuri, dar strâns legate între ele.

Un prim aspect este cel al globalizării politice. Acesta „modifică baza ordinii mondiale prin reconstituirea formelor tradiţionale de stat suveran şi prin reordonarea relaţiilor politice internaţionale“ [9]. Cum aceste transformări nu sunt complet sigure şi nici inevitabile, ordinea mondială este percepută mai bine ca o „ordine complexă, contestată şi interconectată, în care sistemul interstatal este tot mai mult înrădăcinat în reţelele politice regionale şi globale“. Deşi o asemenea apreciere pare să conştientizeze aşa-numitele „aparenţe neclare“ [9] care definesc politica globală, sunt posibil de identificat anumite aspecte explorând forma schimbătoare a organizaţiilor internaţionale şi transnaţionale, creşterea rolului organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale, dezvoltarea rapidă a diferitelor forme de regim, structura schimbătoare a formei, ariei şi subiectului dreptului internaţional, apariţia şi evoluţia organizaţiilor şi instituţiilor regionale etc. Asemenea dezvoltări pun în evidenţă o anume îndepărtare de o politică pur statocentristă spre una mai complexă de guvernare globală, multistratificată.

Un alt aspect este cel al globalizării militare care are impact asupra securităţii naţionale, privită atât ca doctrină, cât şi ca strategie; asupra modului de organizare şi administrare a securităţii apărării; asupra producţiei şi achiziţiilor în domeniul apărării; asupra politicii de securitate naţională.

Comerţul global şi pieţele globale constituie un alt aspect al transformărilor. În această direcţie, o reţea complexă de legături comerciale funcţionează şi creează condiţii de existenţă a pieţelor globale. Spre finele secolului XX, constrângerile instituţionale şi costurile economice au limitat tot mai mult amploarea politicilor protecţioniste naţionale. Au ajuns să fie supuse unei accentuate supravegheri şi reglementări internaţionale atât restricţiile sub forma cotelor şi tarifelor, cât şi politicile care susţin industria internă, legislaţia internă referitoare la concurenţă şi la standardele de siguranţă.

Sub aspectul sistemului global al finanţelor s-a înregistrat, după 1970, o dezvoltare fără precedent a intensităţii, extensiunii, velocităţii şi impactului. Pieţele financiare naţionale şi centrele semnificative ale lumii sunt înrădăcinate tot mai mult într-un sistem financiar global, astfel că puţine economii se pot izola de funcţionarea pieţei financiare globale, iar volatilitatea pieţelor financiare globale pot avea consecinţe economice interne majore.