Tipologia serviciilor

Tipologia serviciilor

1. Clasificari statistice ale serviciilor

Analiza structurii si tendintelor în evolutia serviciilor se bazeaza, în buna masura, pe datele statistice furnizate de numeroasele clasificari sau nomenclatoare, nationale si internationale, ale activitatilor din economie. În acest scop, apare extrem de necesara clasificarea serviciilor, respectiv gruparea lor în categorii omogene, cu trasaturi comune si probleme specifice privind gestiunea resurselor si conducerea proceselor de productie si comercializare, pe piata interna sau externa. O problema importanta este armonizarea clasificarilor, respectiv asigurarea corespondentei între doua sau mai multe clasificari realizate dupa criterii diferite, între clasificarile nationale si cele internationale, însa acest lucru este dificil de realizat din mai multe motive:

- identificarea ramurilor de activitate într-o tara dezvoltata poate sa nu fie potrivita pentru o tara în curs de dezvoltare;

- gradul de "autonomizare" respectiv de "externalizare" a serviciilor este diferit pe categorii de tari, dar si în interiorul acestora, ceea ce face ca multe activitati de servicii sa fie "raportate" si cuprinse în ramuri ale sectoarelor primar sau secundar;

- dificultatea ajungerii la un consens privind trasarea "frontierelor" între servicii si bunuri. Astfel, serviciile sunt definite destul de diferit de la o tara la alta. Un exemplu în acest sens, este acela al furnizarii gazului si electricitatii, care sunt considerate servicii în SUA si bunuri în cele mai multe alte tari. Un alt caz interesant este acela al serviciilor de alimentatie publica (restaurante si café-uri) care în nomenclatorul Organizatiei Natiunilor Unite si în unele tari ca Franta de exemplu, sunt considerate servicii, pe când în SUA, de pilda, sunt asimilate industriei alimentare. O solutie interesanta, în aceasta privinta, a adoptat Suedia care include activitatile respective în proportie de aprox. 40% la industrie si cca. 60% la servicii. Lista exemplelor în discutie privind încadrarea rezultatelor productiei la bunuri sau servicii este mult mai larga;

- chiar în cadrul serviciilor, delimitarea diferitelor categorii nu este lipsita de dificultati. Asa de exemplu, serviciul de transport poate fi furnizat fie de întreprinderi specializate, fie de societati cu alt obiect principal de activitate cum ar fi: comert, turism etc. si exemplele ar putea continua;

- statisticile nationale sunt caracterizate printr-o mare eterogenitate, un grad inegal de detailare, iar înregistrarile facute difera mult în privinta regularitatii si rigorii în culegerea informatiilor;

- în sfârsit, comparatiile internationale sunt afectate de faptul ca evidentele statistice nu cuprind asa-zisul sector neformal (economia paralela sau subterana) care are o pondere relativ mai mare în sectorul de servicii si îndeosebi în tarile în curs de dezvoltare.

Având în vedere criteriile de structurare utilizate, clasificarile statistice pot fi: pe produse, pe activitati, pe ocupatii etc.

Clasificarea pe produse grupeaza rezultatele productiei în conformitate cu caracteristicile lor în scopul de a elabora statistici asupra dimensiunilor si structurii productiei, comertului sau consumului.

Clasificarile internationale pe produse sunt subdivizate pe bunuri si servicii, fiind mai putine clasificarile specializate numai pentru servicii.

Dintre clasificarile internationale pe produse cele mai cunoscute sunt:

- Clasificarea Centrala pe Produs ( CCP )

- Clasificarea Centrala pe Produs a Comunitatii Europene ( CCPCOM )

- Clasificarea Bunurilor si Serviciilor Gospodariilor ( CBSG )

- Clasificarea Schimburilor Invizibile ( CSI )

Clasificarile pe activitati se refera la gruparea unitatilor de productie în conformitate cu activitatea pe care o exercita, în scopul de a realiza statistici asupra output-urilor (iesirilor) sau a input-urilor (intrarilor) de factori de productie: capital, munca etc.