Tranzacții cu firme - achiziții și fuziuni

Tranzactiile cu actiuni se realizeaza nu numai in scopul obtinerii de profit din plasamente in titluri sau al acoperirii riscurilor legate de afacerile comerciale sau financiare, ci si pentru dobandirea, pastrarea sau sporirea drepturilor de participare la managementul firmei emitente de actiuni. Dreptul de vot asociat actiunilor unei societati cu caracter public reprezinta o importanta motivatie pentru achizitionarea unui volum ridicat de titluri, astfel incat detinatorul sa capete acces la controlul firmei respective. Pe aceasta baza s-a dezvoltat in practica un ansamblu de tehnici si metode de vanzare, cumparare sau schimb de mari pachete de actiuni, delimitand un domeniu distinct al vietii financiare- tranzactiile cu firme sau corporationale.

Achizitiile si fuziunile de firme

1.1 Natura tranzactiilor corporationale

Tranzactiile corporationale sunt operatiuni cu titluiri financiare- in speta actiuni- prin care se realizeaza redistribuirea intre participanti a drepturilor de control asupra uneia sau mai multor firme, intr-o noua companie. Privite in ansamblul lor, aceste tranzactii formeaza ceea ce in literature de specialitate se numeste “insustria achizitiilor si fuziunilor” (engl. Mergers and Acquisitions Business, sau M&A).

Tranzactiile corporationale vizeaza, in acceptiunea de mai sus, companiile cu caracter public (engl. Public companies), adica acele firme, de tipul societatilor pe actiuni, care isi constituie, maresc sau restructureaza capitalul, prin oferta publica. In cazul firmelor respective, are loc o separare de facto intre proprietatea asupra capitalului si gestiunea afacerii, adica intre masa actionarilor (constituiti in adunarea generale a societatii) si echipa ei de management (reprezentata de consiliul de administratie si conducerea executiva). Cu alte cuvinte, aceste societati sunt detinute in mod public de catre un numar mare (nedeterminat) de actionari dar sunt gestionate de un numar restrans de manageri.

Actionarii, ca proprietari ai firmei, isi exercita controlul asupra managerilor prin intermediul drepturilor de vot asociate actiunilor. Din acest punct de vedere, actiunile pot fi de doua feluri: comune si preferentiale.

Actiunea comuna (engl.common stock) confera titularului drepturile generale ale actionarului, in speta dreptul de participare la impartirea profitului (dividend) si cel de participare la luarea deciziilor in adunarea generala (vot). In ceea ce priveste acest din urma drept, actiunea comuna se incadreaza in regula “o actiune=un vot”’; ca atare, atunci cand o firma emite numai astfel de actiuni, controlul unei persoane asupra firmei este direct proportional cu numarul de actiuni detinute, deci cu participarea la capitalul social.

Actiunea preferentiala sau privilegiata (engl. preffered stock) confera titularului avantaje specifice fata de actiunile comune. Aceste avantaje se pot referi la participarea la impartirea profitului, prevazandu-se un nivel minim garantat al dividendelor si prioritate la plata acestora; in schimb, acest tip de actiuni preferentiale nu dau, de regula, drept de vot. Un alt tip de actiuni privilegiate sunt cele cu vot multiplu; acestea dau titularului un drept dublu de vot (“o actiune=doua voturi”) dar urmeaza, in ceea ce priveste plata dividendelor, regimul actiunilor commune.

In conditiile in care se pot emite mai multe feluri de actiuni, controlul asupra unei unitati cu caracter public trebuie sa fie privit sub doua aspect. Controlul de drept depinde de numarul de actiuni detinute de o persoana ca urmare a investitiei facute in societatea respectiva, deci de ponderea detinuta in capitalul social. Controlul de fapt arata capacitatea efectiva a unei personae (fizice sau juridice) de a influenta deciziile strategice si gestiunea curenta a asocietatii ca urmare a ponderii detinute in numarul total de voturi.

Cu cat numarul de voturi este mai mare, cu atat detinatorul are o capacitate mai ridicata de a influenta procesul deliberarilor din adunarile generale, in sensul promovarii propriilor interese. Un obiectiv central il constituie impunerea de cat mai multi reprezentanti in consiliul de administratie, deoarece pozitia detinuta in acest organ permite implicarea directa in strategia firmei si participarea la desemnarea si revocarea directorilor executivi ai societatii.

Din punctul de vedere al marimii influentei asupra sistemului decizional al unei firme, in literatura de specialitate se evidentiaza mai multe grade de participare sau pozitii (engl. interest).

Pozitia de actionar semnificativ (engl. significant shareholder) este dobandita de o persoana care devine proprietar al unui numar de actiuni suficient de mare pentru a putea exercita drepturi inaccesibile actionarului individual sau micului actionar. Aceste drepturi se pot referi la: solicitarea includerii anumitor probleme pe ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor, posibilitatea convocarii adunarii generale extraordinare, dreptul de a solicita inspectarea neutra a activitatii managerilor, accesul la evidentele si documentele financiare ale societatii, etc.

In general se considera ca aceasta pozitie este dobandita de catre un actionar care detine cel putin 5% din actiunile unei firme emitente sau cel putin 5% din drepturile de vot ale acesteia. Depasirea pragului este importanta pentru ca, in majoritatea tarilor, legea impune persoanei in cauza, corelativ drepturilor pe care le detine, obligatia de a informa organul de supraveghere a pietei de capital in legatura cu pozitia detinuta. Mai mult, la fiecare noua achizitie de actiuni reprezentand 5% din capital/voturi, cumparatorul este supus obligatiei de informare.