Tratatul de la Maastricht și Moneda Euro

Tratatul de la Maastricht

Edificiul construit de tratatul de la Roma şi completat de Actul Unic European a angajat comunitatea către o politică economică şi monetară foarte ambiţioasă ce şi-a propus ca scop final moneda unică. Datorită derulării rapide a evenimentelor între ţările Uniunii Europene, SME a trebuit să efectueze o serie de modificări care să faciliteze, libera circulaţie a capitalurilor în spaţiul comunitar.

În 1989 a fost prezentat un raport privind crearea UME de către Preşedinte şi în decembrie 1991 la Maastricht a fost finalizat. Uniunea este fondată pe comunitatea Europeană şi întregită de noi forme de cooperare.

Astfel, la 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul asupra UE, după ce a fost ratificat de către cele 12 state membre ale UE în 1992.

Tratatul aduce modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO-1951, CEE-1957 şi Euratom-1957) pe linia reformei începută de Actul Unic European. Odată cu punerea în aplicare a acestui tratat, comunităţile Europene se vor numi UE şi CEE se va numi Comunitatea Europeană.

Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987; el a stabilit data realizării definitive a Pieţei Unice la 31 decembrie 1992, prevăzând libera circulaţie a bunurilor, serviciilor,capitalului şi persoanelor pe tot cuprinsul comunităţii.

Înainte, majoritatea hotărârilor erau supuse deciziilor unanime al Consiliului, procesul era foarte lent şi astfel Actul Unic european a prevăzut ca toate hotărârile necesare realizării Pieţei unice, să fie luate cu vot majoritar.

Un principiu de bază al Actului este acela al „subsidiarităţii”. Acesta înseamnă că nici o hotărâre care trebuie luată la nivel inferior să nu fie luată la nivelul guvernului european.

Legile şi regulamentele care asigură egalitate de tratament se referă la un număr mare de domenii, începând cu legea asupra companiilor, a libertăţii de stabilire – permiţând oamenilor de afaceri să creeze întreprinderi proprii în statele membre – şi a armonizării standardelor tehnice şi sfârşind cu taxele, legislaţia în domeniul transportului şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor.

Standardele de prelucrare şi calitatea produselor au trebuit să fie armonizate , iar pieţele de capital au fost liberalizate.

La 1 ianuarie 1993 comunitatea celor 346 de milioane de persoane a devenit cea mai mare piaţă unificată din lume. Firmele europene vor beneficia de producţia pe scară largă, de care se bucura până acum doar Japonia şi Statele Unite. Preţul de cost va fi mai scăzut pentru firmele capabile să vândă pe o imensă piaţă internă, iar aceasta va face ca şi preţul la export să fie mai scăzut.

Astfel prin Tratatul de la Maastricht, liderii celor 12 ţări europene au reuşit să treacă peste divergenţele care îi separa de Japonia şi SUA. Prin acest tratat se instituie UEM până la sfârşitul anului 1999 când se va putea vorbi fără echivoc de „Statele Unite ale Europei”, bloc integraţionist cu o putere politică şi probabil militară ce ar putea rivaliza cu SUA.

Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: în primul rând ideea de uniune politică vest-europeană, iar în al doilea rând introducerea unei monede comune europene cel mai târziu în 1999; la care se adaugă drepturile civice europene , competenţele noi ale Comunităţii Europene, intensificare protecţiei comunitare a consumatorilor, etc.

Potrivit acestui document UE îşi propune următoarele obiective:

-să promoveze un progres economic şi social echilibrat şi durabil, prin crearea unui spaţiu fără frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice şi sociale şi prin crearea unei uniuni economice şi monetare care să dispună în perspectivă de o monedă unică.

-să-şi afirme identitatea pe plan internaţional, în special prin promovarea unei politici externe şi de securitate comună, inclusiv definirea în perspectivă a unei politici de apărare comună care ar putea să conducă la un moment dat la o apărare comună.

-să întărească protecţia drepturilor şi intereselor resortisanţilor statelor membre, prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii,

-să dezvolte o cooperare restrânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

-să menţină acquis-ul comunitar şi să-l dezvolte în scopul de a examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui să fie revizuite în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor instituţiilor comunitare.