Efectele câmpurilor electromagnetice

Efectele câmpurilor de RF cu ţesuturile pot fi atât de natură termică, cât şi netermică.

1. Efectele termice apar datorită conductibilităţii electrice a majorităţii ţesuturilor biologice. Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici ai căror energie, prin disipare, determină creşterea temperaturii. Deoarece multe reacţii biochimice sunt puternic dependente de temperatură, este plauzibil ca modificarea acesteia să ducă la efecte biologice. Se consideră că atâta timp cât limitele recomandate de ICNIRP nu sunt depăşite, apariţia unor efecte biologice datorate efectelor termice este improbabilă.

2. Efectele netermice pot apărea ca urmare a mai multor interacţii dintre câmpul electric şi diferite component ale ţesuturilor biologice, de exemplu modificări în conformaţia proteinelor (Bohr şi Bohr, 2000) sau efecte asupra legării unor mediatori de receptori celulari - Ca2+ de exemplu (Chiabrera et al, 2000), procese care la rândul lor declanşează o cascadă de evenimente intra şi intercelulare.

Studiile celulare (in vitro) sunt cel mai utilizate pentru depistarea mecanismelor de interacţie deoarece, spre deosebire de studiile in vivo pe animale sau studiile epidemiologice, se realizează în condiţii controlate, rezultatele se obţin în timp scurt şi permit elaborarea unor modele matematice de studiu. Totuşi, studierea numai a celulelor sau a sistemelor izolate nu permite observarea nenumăratelor interacţii care au loc în întreg organismul. În prezent, se consideră că nu sunt date concludente pentru validarea ipotezei oncogenice (direct sau prin promovarea altor agenţi carcinogeni). Nici ipoteza genotoxicităţii nu este susţinută deoarece, pe ansamblu, nu s-au observat proliferare sau transformare celulară, modificarea ratei de mutaţie sau schimburi de cromatide surori în cazul expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă. Într-un singur studiu (Mashevich et al, 2003) s-a raportat apariţia unei aberaţii cromozomiale, iar în altul (Zhang et al, 2002) s-a observat inducerea de leziuni ADN prin sinergie cu un agent genotoxic. Rezultatele privind formarea de micronuclei sunt variabile şi dificil de interpretat. Deşi a fost studiată o gamă largă de condiţii de expunere şi de modele biologice, studiile celulare nu au relevat un mecanism bine definit al interacţiei câmpurilor de radiofrecvenţă cu sistemele vii. Studiile in vivo au urmărit ipoteza conform căreia expunerea la câmpuri cu nivele mici poate să determine, în absenţa încălzirii ţesuturilor, creşterea riscului de apariţie a cancerului, afectarea capacităţii de reproducere sau a activităţii cerebrale. Două studii recente (Vijayalaxmi et al, 2001 şi 2003) care au folosit modele bine stabilite pe animale nu au găsit dovezi în privinţa existenţei efectelor genotoxice sau mutagenice. Unul dintre acestea a folosit pentru expunere o radiaţie specifică sistemelor de telefonie mobilă. Un alt studiu (Sykes et al, 2001) a raportat o reducere semnificativă a frecvenţei de recombinare intracromozomiale după expunerea la radiaţie tip GSM, dar rezultatele variază şi semnificaţia biologică a acestui efect este neclară. Studii recente care au examinat potenţialul carcinogenic al radiaţiilor folosite în telefonia mobilă au raportat, în general, lipsa vreunei influenţe asupra incidenţei tumorale. Un studiu demn de amintit e cel al lui Utteridge et al (2000) al cărui rezultat nu se coroborează, însă, cu un studiu similar al lui Repacholi (1997) care a găsit că expunerea la radiaţie GSM a cauzat creşterea incidenţei limfomului întro linie de şoareci predispuşi la inducerea limfomului. În studiul lui Utteridge s-a folosit un număr mai mare de animale, dozimetria a fost mai bună, perioada de ţinere sub observaţie a animalelor a fost mai mare, iar histiopatologia a fost completă. Fertilitatea masculină este sensibilă la creşterea temperaturii, iar studiile pe

animale au confirmat o sensibilitate similară în cazul expunerii la radiaţii de RF cu nivele termice. Expunerea cronică la nivele scăzute, netermice a fost, în general, fără efect. Cele mai multe studii care au investigat efectele radiaţiei de RF asupra sistemului nervos nu au găsit efecte în exprimarea genelor sau în privinţa creşterii permeabilităţii barierei hemato-encefalice. În cazul unei expuneri intense este posibil ca activitatea colinergică la nivelul creierului să fie influenţată (Lai et al, 2000). Aceste modificări pot determina efecte asupra învăţării spaţiale şi memoriei, dar astfel de rezultate trebuie confirmate. În privinţa studiilor epidemiologice se pot spune următoarele: - Radiaţia de RF poate duce la efecte termice cu efecte negative numai dacă limitele propuse de ICNIRP sunt depăşite. - Câmpurile în pulsuri pot avea efecte auditive care însă nu determină efecte pe termen lung asupra stării de sănătate. - Câmpurile de RF la

care este posibil să fie expusă populaţia nu pot cauza cataractă oculară. - 3 din 5 studii publicate au sugerat scăderea cantităţii de spermă la muncitorii expuşi la câmpuri de RF, dar toate aceste studii au implicat un număr mic de subiecţi (Hjollund si Bonde, 1997; Weyandt et al, 1996; Lancranjan et al, 1975). - Există puţine date epidemiologice despre fertilitatea femeilor expuse la radiaţii, iar rezultatele sunt incerte (Higier şi Baraska, 1967; Larsen et al, 1991). Probabil câmpurile nu induc avort spontan la femeile expuse în timpul sarcinii (Larsen et al, 1991; Taskinen et al, 1990) şi nici creşterea malformaţiilor congenitale (Kallen et al, 1982; Kurppa et al, 1982; Taskinen et al, 1990). - Studii făcute în Europa de Est şi în Scandinavia au relevat

o creştere marcantă în prevalenţa simptomelor neurastenice (oboseală, tulburări de somn, ameţeli, dureri de cap etc.) la oamenii expuşi la câmpuri de RF, dar rezultatele sunt incerte, variind de la ţară la ţară. - Modificările hematologice raportate la muncitorii expuşi sunt nesemnificative şi nu sugerează existenţa unui efect negativ (Djordjevic et al, 1983). Sintetizând literatura de specialitate reiese că majoritatea surselor intenţionale nu emit radiaţii electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă peste limitele maxime admise de către Normele Generale de Protecţie a Muncii 2002 şi ICNIRP 1998. În ansamblu, studiile epidemiologice nu au găsit date care să susţină convingător ipoteza conform căreia există un risc crescut de incidenţă a tumorilor cerebrale, a leucemiei sau a altor cancere în corelaţie cu folosirea telefoanelor mobile. Aceste studii nu se pot pronunţa, însă, în privinţa riscului folosirii pe termen lung a telefoanelor mobile şi a expunerii zilnice sau cumulative la nivele înalte de radiaţie sau a apariţiei unor tipuri rare de tumori. În contextul existenţei acestei incertitudini ştiinţifice privind efectele expunerii la câmpuri electromagnetice, se recomandă adoptarea principiului de precauţie (deja adoptat în Italia, Franţa, Belgia) care presupune reconsiderarea limitelor propuse de ICNIRP pentru anumite frecvenţe, precum şi măsuri

administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de zonele în care se desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave, interzicerea utilizării telefoanelor mobile de către copii cu vârsta mai mică de 16 ani, informarea şi formarea populaţiei, în speţă utilizarea unor jurnale, mai ales de către persoanele cu risc de expunere la surse (utilizatori de perne electrice, procedee fizioterapeutice, utilizatori de telefon mobil etc.) şi nu în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei logistici adecvate de monitorizare a câmpurilor şi a efectelor, gestionată de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti din structura Ministerului de Sănătate. Sunt aşteptate, în continuare, rezultate din partea comunităţii ştiinţifice.