Biografia Universului

Conform unei definitii, strict din punct de vedere literar, biografia este o expunere (scrisa si comentata) a vietii unei persoane. Indiferent de educatia urmata, indiferent de profilul cunostintelor noastre cu toti am luat la cunostinta ce inseamna biografia poetului Mihai Eminescu sau a altor scriitori din literatura romana si universala.

Biografia universului, oare suntem in stare sa realizam o biografie cat mai exacta? Cand a fost creat universul? Inteleg generatiile actuale sau vor intelege generatiile viitoare care au fost eforturile generatiilor anterioare in incercarea de a raspunde unor intrebari fundamentale asupra Universului si asupra existentei noastre?

Generatiile viitoare s-ar putea sa dispretuiasca secolul nostru pentru incapacitatea de a infrange unele boli, saracia si razboaiele. In viitor acestea nu vor reprezenta imposibilitati, dar totusi contemporanii vor admira pasii marunti facuti inainte. Cautarile, facute de fizicienii si astrofizicienii secolului XX, in micro si macrocosmos au inceput sa se cristalizeze intr-un edificiu care devine pe zi ce trece mai complet si care a fost denumit: cosmogonia.

S-a incercat formularea de modele cosmogonice dar numai in ultimii 30 de ani s-au obtinut rezultate informationale de calitate, cele dinainte fiind prea simpliste si naive. Omul a reusit astfel sa raceasca materia aproape de zero absolute si sa o incalzeasca in interiorul bombelor cu hidrogen la milioane de grade. Dar totusi toate realizarile laudabile erau puse in umbra de conditiile extreme observate in “laboratorul cosmic”. Descoperiri dupa descoperiri care nu puteau fi intotdeauna explicate, unele vizau absurdul ducand astfel la nerezolvarea multor enigme.

Materia Big Bang – a fost descrisa ca o situatie de condensare materiala, marea explozie care a imprimat Universului nostru miscarea de recesie observata.

Astronomii au beneficiat si ei de binefacerile electronicii moderne, de automatizarea muncii in observatoare, computerele conduc intreaga munca de acumulare de date observationale. Acum cosmosul se observa pe ecranul unui televizor , munca astrofizicienilor este asemenatoare muncii unui arheolog al

cosmosului.

Ca si in zilele noastre, acum 50 de ani, cercetatorii aveau opinii diferite asupra universului si descoperirilor facute. Astfel V. M. Slipher si Erwin Hubble au aratat ca marea majoritate a galaxiilor au spectre atomice deplasate spre rosu, iar ca aceasta deplasare creste pe masura ce galaxiile apar tot mai sterse. Hubble a propus o dependenta liniara intre viteza galaxiilor si distanta pana la ele, distanta fiind dedusa din marimea aparenta a galaxiilor evident rezultand Legea Hubble. Aceasta descoperire raspundea unor intrebari, unor dileme mai vechi aducand in atentia publicului si importante contributii teoretice ale sovieticului A. A. Fridman, care ajunsese la concluzia ca teoria relativitatii generalizata a lui Einstein admite si o solutie dinamica, de dilatare sau de contractie in timp.

Subapreciind distantele la galaxii, Hubble a ajuns la concluzia ca toate galaxiile au pornit din acelasi loc, dar rezultatele lui asupra varstei Pamantului era in contradictie cu varsta dedusa din studiul rocilor si fosilelor tereste. Bazandu-se pe aceasta absurditate alti cercetatori au elaborat o teorie in care Universul se extinde si este in acelasi timp intr-o miscare continua, fara un “moment initial”. Astfel a aparut teoria starii de stationare, permitand galaxiilor sa se departeze una fata de cealalta, spatiile ramase libere fiind umplute cu materie, care se nastea continuu din niste goluri albe.

Ulterior Walter Baade a descoperit eroarea masuratorilor lui Hubble dar teoriile emise anterior au continat sa coexiste multa vreme. Disputele intre astronomi, filozofi si fizicieni a implicat si biserica, papa bisericii catolice recunoscand in 1951 oficial Big Bang-ul, asigurand legatura intre Big Bang si geneza biblica.

Calea cea mai potrivita de a hotari intre modelul de Big Bang si cel de stare stationara era urmarirea aparitiilor cosmic situate la mare departare, corespunzand epocii de tinerete a galaxiilor. In anul 1965 laboratoarele Bell Telephone anuntau ca spatiul cosmic contine o energie radio corespunzatoare unei temperature de trei grade absolute (Kelvin) adica -270 grade Celsius. Laboratoarele Bell se pot lauda cu un numar important de premianti Nobel, dar totusi doua din marile descoperiri au fost pur accidentale si au contribuit mult la dezvoltarea astrofizicii modern.