Expunere bazată pe cartea Amurgul datoriei, de Gilles Lipovetsk

Introducere:

Gilles Lipovetsky în opera sa “Amurgul datoriei” nu anunță sfârșitul moralității. Dimpotrivă, salută zorii unei noi culturi etice, bazată pe principiul drepturilor individului. În locul imperativelor "categorice", epoca noastră înlocuiește morala "à la carte", fără obligații sau sancțiuni, și totuși realistă, eficientă, inteligentă: "Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice. Gilles Lipovetsky, care afirmă că societatea postmodernă este una postmoralistă, situată în amurgul datoriei. Autorul discută despre o etică postkantiană, specifică societății contemporane. Asumpția de la care pornim așadar în demersul analitic inițiat este aceea că retorica timpului prezent este caracterizată de paradigma postmodernistă, care repudiază proiectul iluminist și postulatele filozofice pe care se construiește modernismul, ecuația nefiind completă fără introspecția premiselor filosofice fundamentate de Immanuel Kant, gânditorul liberal care a furnizat fundamentul pentru apariția finală a modernismului ca fenomen cultural și care a dezvoltat ideea de „libertate” pornind de la viziunea sa asupra moralei. Bioetica, caritatea mediatică, acțiunile umanitare, protecția mediului, moralizarea afacerilor, politica și mass-media, dezbaterile despre avort și hărțuire sexuală, cruciadele împotriva drogurilor și tutunului: peste tot revitalizarea "valorilor" și spiritul de responsabilitate sunt catalogate drept imperativul principal al vremii. Recent, societățile noastre s-au electrizat la ideea de eliberare individuală și colectivă, astăzi vor proclama că nu mai există nici o utopie posibilă, ci morală. Cu toate acestea, nu există o "întoarcere a moralității". Epoca datoriei riguroase și categorice a fost eclipsată în favoarea unei culturi fără precedent care răspândește normele bunăstării mai mult decât obligațiile supreme ale idealului, care transformă acțiunea morală în spectacole recreative și comunicare corporatistă, care promovează drepturi subiective, dar dezmoștenește datoria sfâșietoare.

În continuare am ales două subiecte din cartea filosofică al lui G. Lipovtsky despre care am vrut

să vorbesc și asupra cărora am vrut să-mi expun părerea.

Moralitate :

“La începutul moralei a fost Dumnezeu.” În această fază a dezvoltării ei, morala este de esență teologică, dependentă de religie. Voința, slava, slujirea lui Dumnezeu reprezintă prioritatea absolută, obligațiile față de oameni ocupând un loc secund. “Corupt de păcatul originar, omul nu poate afla în el însuși luminile care să-l călăuzească spre cunoașterea și săvârșirea a ceea ce este drept: nu există morală în afara Bisericii...”. Revoluția "neo-individualistă" care zguduie democrațiile de câteva decenii nu este lipsită de consecințe asupra atitudinii morale a contemporanilor noștri. Dar, contrar unor idei preconcepute, nu asistăm la un declin al eticii - și nici la o "revenire" a acesteia, de altfel. Potrivit lui Lipovetsky, epoca noastră inaugurează mai degrabă o nouă relație cu valorile, continuând astfel "procesul lent de secularizare" prin care moralitatea s-a desprins treptat de sfera religioasă. Începând cu secolul al XVIII-lea, obiectul suprem al respectului moral nu mai este Dumnezeu, ci persoana umană sau, mai bine zis, umanitatea. Cu toate acestea, chiar și atunci când a fost secularizată, morala modernă a păstrat mult timp un izvor propriu-zis religios: ideea sacralității absolute a datoriei (așa cum ilustrează clar filosofia lui Kant). Morala fără Dumnezeu, preconizând dezinteresul și spiritul de sacrificiu, era înainte de toate o "religie a datoriei". Tocmai acest moralism auster, bazat pe cerința renunțării la sine, a fost cel pe care evoluția libertară a democrațiilor l-a spulberat la începutul anilor 1950 și 1960. "Revoluția sexuală", protestele socio-politice și, mai ales, triumful petrecerii timpului liber și al consumului au făcut ca plăcerea să nu mai fie o chestiune de vinovăție și, în același timp, fericirea individuală să devină o valoare absolută. Hedonismul a înlocuit eroismul moral: "Obligația a fost înlocuită de seducție, bunăstarea a devenit Dumnezeu și publicitatea profetul său. Supusă unui proces de laicizare, morala este stabilită pe o bază uman rațională, fără a se mai recurge la adevărurile revelate. Valoarea absolută este reprezentată de individul uman cu drepturile sale inalienabile. Astfel, natura umană este reabilitată, împreună cu pasiunile egoiste și viciile private, ceea ce este căutată este fericirea terestră. Transformarea individualismului în principiu regulativ al ordinii colective este contracarat prin postularea caracterului absolut al datoriei (dezinteresate), o datorie fără religie. “Chiar dacă I. Kant îl reintroduce pe Dumnezeu ca “postulat al rațiunii practice”, moralitatea este esențialmente o sferă autonomă, bazată doar pe respectul pur față de legea universală.”