Istoria Ideilor - Robert Nozick

In Anarchy, State and Utopia, Robert Nozick dedica doua capitole in intregime teoriei achizitiei formulate de John Locke si analizeaza amanuntit- poate putin prea amanuntit uneori- The Lockean Proviso, cluza conditionala a dreptului de apropiere, fundamentala pentru teoria lui Locke. Segmentand si analizand. Aproape avocateste, radicand diverse probleme in ceea ce priveste sensul exact al clauzei, Nozick ajunge la un moment dat la concluzia ca aceasta a fost aplicabila la un moment dat, dar ca acum nu mai este valabila. Urmand rationamentul sau, daca aplicabilitatea ei este aproape nula astazi, inseamna ca ea nu pastreaza nici o legatura cu generatiile viitoare, cel putin nu in aceaste forma.Totodata, daca a fost valabila la un moment dat, inseamna ca inca mai poate fi insa necesita in mod imperios o reformulare. In cele ce urmeaza voi incerca sa fac acest lucru, urmand oarecum metoda lui Nozick, sperand ca in final sa îi gasesc o corespondenta cu generatiile viitoare si, mai ales, o justificare morala, pe care nici Locke, nici Nozick nu au reusit sa o ofere, migrand, pas cu pas, spre utilitarism.

Principalele probleme pe care Lockean Proviso le ridica sunt , in mare parte , de natura conceptual-lingvistica.Trei mari intrebari apar in acest context:

1.ce inseamna labour?

2.ce inseamna enough?

3.ce inseamna, prin analogie, a inreutati situatia celorlalti?

Pe parcursul acestui eseu,voi incerca sa o analizez pe fiecare, din perspectiva lui Locke, a comentatorilor sai si, uneori, din perpectiva personala, atat cat voi reusi, pentru a arata, in fina, o posibila raportare justificata moral la generatiile viitoare.

Pentru a junge la conceptul de labour, Locke pleaca de la ideea ca Cerurile sunt Cerurile Domnului, dar pamantul l-a dat fiilor oamenilor si se intreaba cum poate sparea dreptul de proprietate, in conditiile in care pamantul este al tuturor.In aelasi timp, Dumnezeu le-a dat pamantul oamenilor pentru a-l folosi cat mai bine cu putinta, asadar, spune Locke mai departe, pentru ca cineva sa poata folosi o bucata de pamant cat mai bine, trebuie mai intai sa si-o aproprieze, intr-un fel sau altul. Tot asa, fiecare om are drept de proprietate asupra propriei persoane, nimeni nu are nici un drept asupra lui in afara de sine si, urmand acelasi principiu, si rezultatul muncii sale îi apartine in totalitate. Asa apare dreptul de a apropria un anumit lucru in viziunea lui Locke: daca cineva sporeste valoarea unui lucru prin munca sa, atunci eldevine automat proprietarul lucrului respectiv, cu conditia  si aici intervine clauza  sa lase o parte suficienta si la fel de buna celorlalti.

O data formularea acestei conditii apar numeroase probleme. Multe dintre ele se refera la natura lucrului apropriat, altele la ce inseamna a-i apori valoarea. Una dintre intrebarile pe care si le pune Nozick este aceasta din urma  ce inseamna a spori valoarea unui lucru? Exemplele sale manite sa ilustreze aceasta relativitate a sensului devin uneori comice (exemplul sucului de rosii aruncat in ocean, exemplul gardului cnstruit in jurul unui teren, exemplul sforii, etc.), iar aceasta se intampla tocmai din cauza ca, dupa parerea mea, Nozick se indeparteaza de intentia lui Locke din formularea clauzei , el uita ca cineva îsi poate apropria un lucru prin mixing-labour tocmai pentru ca, prin munca sa, face un bine intregii comunitati.Or, cum se poate intreba Nozick daca un om care varsa o cutie de suc de rosii in ocean îsi poate apropria oceanul, dupa teoria lui Locke? Exemplul este absurd, intrucat risipirea sucului in ocean nu vizeaza beneficiul nimanui. Acelasi lucru se intampla si in cazul celorlalte exemple. In plus, Locke are invedere pamantul ca proprietate cand îsi construieste teoria si este si firesc sa fie asa, avnd in vedere contextul istoric in care scrie el. Un punct slab al cluzei conditionale ar fi faptul ca Locke se refera, poate fara intentie, doar la resursele vaste  intr-un fel, are si impresia ca terenurile nu se vor termina niciodata - , nu si la cele rare si vitale, nici la bunurile-capriciu. Nozick observa acest lucru si îl analizeaza amanuntit, prin exemplul puturilor de apa din desert. Nimeni nu poate apropria singura sursa de apa din desert si apoi sa-i priveze pe ceilalti de ea, impunand un pret exorbitant, de exemplu. Chiar daca putul exista datorita muncii sale, chiar daca aproprierea îi da dreptul sa faca orice cu el, in asemenea cazuri clauza nu se poate aplica in totalitate, intrucat proprierea deplina nu implica neaparat si sporirea binelui omanirii. In asemenea cazuri de forta majora, ca si i cazul unor calamitati  Nozick presupune existenta mai multor astfel de puturi in desert, care asaneaza insa, in urma unei catastrofe, in afara de unul singur - , se impune cu necesitate, cred eu, inchierea unui contract, a unei intelegeri, intre proprietar si comunitatea respectiva. Contractul ar trebui sa prevada doua clauze: 1.sa se ofere fiecarui membru al comunitatii atat cat are el nevoie (astfel, nu se incalca nici clauza non-risipei) si 2. acest lucru sa presupuna un pret accesibil tuturor. Acestea fiind spuse, este evident, cred eu , ca se impune cu necesitate revizuirea clauzei, in asa fel incat sa se refere si la resursele rare si vitale. Altfel, cluza lockeana aplicata in cazul acestora nu este altceva decat o forma de monopol, exercitarea deplina a dreptului de proprietate venind uneori in contradictie cu binele celorlalti. Aici este vorba de o forma de deptate in transfer. Nzick mentioneaza faptul ca, o data ce oferta unui bun scade, pretul pretins creste proportional, pana la aparitia inaccesibilitatii sale. Aceeasi companie de medicamente, asa cum se intampla in prezent cu Rocher, singura care produce Tamiflu, poate refuza divulgarea retetei altor companii de medicamente in perioada unei epidemii, asigurand astfel o oferta limitata, la u pret corespunzator. In aceste conditii, dreptatea in transfer nu se realizeaza, din cauza restrictionarii accesului pe care pretul o impune. O reformulare a clauzeilockeene trebuie neaparat sa aiba in vedere si dreptatea in transfer. O alta solutie la problema de mai sus ar fi interzicerea aproprierii bunurilor rare si vitale. Insa ce se intampla in cazul in care o copanie descopera reteta unui medicament care ar putea vindeca o boala considerata incurabila si, mai mult, transmisibila in orice fel? Asa cum arata si Nozick in exemplul inventatorului, daca acea companie nu ar fi existat, nu ar fi existat probabil nici medicamentul, cel putin nu la momentul respectiv (cu cat timpul trece cu atat creste si posibilitatea ca altcineva sa îl creeze). Dar aceasta îi da dreptul sa il vanda la un pret inaccesibil? Ar fi acest lucru moral? Apare aceeasi forma de monopol de care vorbeam mai sus. In aceste conditii, clauza lockeana nu este incalcata in sine, insa intentia lui Locke da. Asadar, clauza lockeana trebuie reformulata in asa fel incat sa se refere atat la ceea ce cineva deja detine (exemplul putului de apa ramas in desert). In cazul unor calamitati, cat si la ceva ce cineva poate detine la un momen dat (potentialitatea descoperirii unui bun vital) , in cazul posibilitatii evitarii unor dezastre.

Un alt punct slab al teoriei lui Locke este ca acesta nu se refera la intentie. De exemplu, se poate intampla ca cineva sa aproprieze un bun fara a avea ca scop acest lucru, prin forta imprejurarilor. Sa luam exemplul unui naufragiat pe o insula pustie, asemeni lui Robinson Crusoe. In momentul in care acesta incepe sa prelucreze resursele pamantului respectiv pentru a putea supravietui, clauza lockeana îi permite sa îl si aproprieze. Asadar , naufragiatul devine proprietarul intregii insule. Este moral?

In alta ordine de idei, daca un explorator pleaca intr-o expeditie, in cautarea unui teren fertil, depre care doar intuieste ca ar putea exista intr-o anumita zona si îl descopera, pana la urma, dar nu are posibilitatea materiala de a-i prelucra resursele, iar apoi vine un al doilea, pur imtamplator, care dispune de aceasta posbilitate si il apropriaza, ce se intampla daca dupa un timp T de la aproprierea lui B, A apare cu materialele necesare, gata sa se apuce de lucru, dar , in locul terenului viran, gaseste proprietatea lui B? Teoretic, B nu incalca clauza lockeana, insa, pentru a ajunge la pamantul respectiv, A a depus mari eforturi, atat prin cercetare, cat si prin insusi drumul anevoios pe care l-a parcurs pana la el. In acest caz intentia lui A exista, insa lui B îi lipseste. A a depus eforturi pentru a-l descoperi, in timp ce B l-a gasit din intamplare.