Recenzie - Viitorul libertății

Apărut in 2003, bestsellerul ”Viitorul libertatii. Democratia neliberala in Statele Unite ale Americii si in lume„ a fost tradus în peste 20 de limbi. Această carte ne atrage atenția din start cu denumirea sa făcând apel la democrația nelibereală a S.U.A., statul care pretinde să fie model al democrației, iar reieșind din principiile ei și un model al libertății. Pe copertă, în partea de jos este lăsat un comentariu a faimosului ziar american Washington Post : „O carte de o originalitate și o intuiție remarcabilă Te face să vezi lumea altfel”. Aceste cuvinte ne trezesc interesul pentru a citi cartea respectivă.

Cartea este compusă din introducere, șase capitole, fiecare abordând un element aparte, și concluzie, ca volum are 249 de pagini. În introducere autorul descrie esența Epocii democratice, accentuând că pe parcursul a unui singur secol, din 1900 până în prezent numărul de state democratice a explodat, actual fiind 119 țări, adică 62% din toate țările lumii. Acestă popularitate a dus la marginalizarea monarhiilor, comunismului și fascismului. Chiar și statele islamice, după cum menționează autorul, care sunt profund dictatoriale, utilizează mecanisme democratice. El dă exemplul dictatorilor Hosni Mubarak din Egipt și a lui Robert Mugabe din Zimbabwe, care cheltuie cantități mari de bani și energie pentru a organiza alegeri naționale, a căror rezultat este prestabilit. Autorul numește aceasta o maimuțărire a ritualurilor democratice, dar totodată vitoria ei în întreaga lume.

Autorul afirmă că trăim într-o epocă democratică, în care democrația nu mai are acel sens din antichitate, ci înseamnă ”conducerea de către popor”, puterea deplasânduse treptat la straturile de jos. Este caracteristic procesul de democratizare care depășește sfera politicului, la rândul său, autorul menționează, democrația dintr-o formă de guvernământ devine un mod de viață. El aduce argumente spre aceasta exemplificând democratizarea economicului. În ultima jumătate a seculului 20, creșterea economică a îmbogățit sute de milioane de oameni, ceea ce a transformat investițiile, producerea și consumul în fenomene de masă. Aceasta la rândul său a determinat trecerea puterii economice de la cei puțini la cei mulți. Astăzi cele mai multe companii mizează în special pe consumatorii cu venit mediu, însă care reprezintă cea mai largă pătura socială în statele înalt dezvoltate, față trecut unde ținta erau clienții puțini, dar bogați.

Un alt exemplu este democratizarea culturală, procesul prin care muzica la modă, filmele de succes și televiziunea de mare audiență a devenit centrul vieții culturale a societății înlocuind ceea ce se numea odată ”cultură înaltă”. Aici a avut loc același fenomen, ca și cu economia, astăzi pentru ca un film, actor sau cântec să aibă o reăutație bună nu importă cine îl ascultă, ci cât de muți îl plac. Autorul spune în acest sens că ”cantitatea a devenit calitate”.

El nu lasă cititorul cu întrebări care apar în timpul lecturii: de ce? Și cum?, nerăspunse. Zakaria enumeră cauzele care au dus la tot ce este menționat mai sus. Ca și orice fenomen social, valul de democratizare a fost determinat de un șir de evenimente: revoluția tehnologică, creșterea veniturilor pe cap de locuitor, apariția și lărgirea clasei de mijloc, prăbușirea sistemelor și ideologiilor alternative care organizau societatea. El dă îi acordă o atenție deosebită S.U.A. - exemplul democratic, a cărei rol a fost și este în promovarea activă și răspândirea democrației. Ca consecințe a acestui proces sunt răsturnarea piramidei ierarhice, acordarea puterii individului și ieșirea societății din zona politicului. Ceea ce și crează lumea în care trăim astăzi.

Pe lângă toate acestea autorul mai menționează faptul că democrația aduce și la urmări nefavorabile, cum ar fi revoluția informațională și democratizarea violenței, precum scrie autorul, aceasta presupune că în ziua de azi oricine poate afla cum să construiască o bombă sau formule pentru otravă. El aduce exemplul informației științifice și manualelor găsite în casele conspirative ale Al Qaeda din Kabul, care nu erau furate ci pur și simplu descărcate din internet.

Pe lângă aceasta, monopolul asupra violenței legitime care până nu demult era deținul de stat, astăzi este împărțit cu cetățenii, iar aceasta duce la posibilitatea ca un grup mic de persoane să facă lucruri îngrozitoare, sublimând autoritatea statului. După cum afirmă Zakarya, cea mai gravă lovitură dată statului astăzi este terorismul, însă el mai este atacat și din interior de piețile de capital, companiile private, ONG-uri, guverne locale. Slăbiciunea statului presupune circulația ilegală a persoanelor, drogurilor, banilor și armelor prin întreaga lume, autorul aduce exemplul datei de 11 septembrie 2004. Însă aceste probleme nu demonstrează că democrația e rea, ea doar are ca și tot ce a fost creat de oamenire, unele neajunsuri, oferind multe alte efecte minunate. Problema după părerea autorului este în snobismul actual și în ceea că anume aceste probleme nu sunt discutate, deoarece pot atrage după sine reproșuri că nu suntem ”în pas” cu lumea, de aceea atunci când observăm maladii sociale, politice și economice, aruncăm vina în dreapta si-n stânga, respingem dificultățile ce apar, în loc să discutăm marea transformare care se află în centrul vieții noastre politice, economice și sociale.

Autorul în introducere scrie despre democrație și libertate, acentuând ideea că nu mereu o democrație este liberală și că poate fi libertate și fără democrație. În susținerea acestei idei, el aduce exemplu venirii la putere partidului NSDAP prin allegeri democratice, care l-a adus pe Hitler la guvernare; Suedia, stat democratic care limitează dreptul la proprietate; Marea Britanie, are o religie de stat.

Pe de altă parte avem liberalismul constituțional, care după cum spune autorul, se referă nu la procesul de selectare a guvernării ci la scopurile acesteia. Acest concept s-a dezvoltat în Europa Occidentală, ca mecanism care să protejeze drepturile individului la viață, proprietate, libertatea cuvântului și a confesiunilor. Începând cu 1945, statele occidentale reprezentau în marea parte combinația dintre democrații și liberalismul constituțional. Aceasta a cauzat dificultatea închipuirii că ele pot exista aparte, sub forma de demacrații neliberale și autocrații libere. Însă realitatea ne demonstrează că ambele au existat și mai există și azi. Unele din exemplele clare pe care le oferă Zakaria este Marea Britanie, care în 1830 fiind unde dintre cele mai democratice țări din Europa, nu acorda drept de vot pentru una din camerele parlamentului decât unui procent de 2% din popilația sa. Un alt exemplu, deja de autocrații liberale este cel al insulei Hong Kong, prin care autorul demonstrează că libertatea nu depinde de democrație. Ea poseda cele mai înalte tipuri de liberalism constituțional din lume, dar nu era în nici un caz o democrație. Chiar și S.U.A., după cum spune autorul are cea mai mare problemă în observarea tensiunilor dintre democrație și libertate. Exemplul este cunoscut de toți, războiul civil. Lupta dintre Nordul, care dorea să abolească sclavia și Sudul, care dorea să o mențină. În cele din urmă, sclavia în S.U.A. a fost abolită nu datorită referendumului (procedeu democratic), ci prin război, datorită victoriei forțelor Nordului (metode discreditate de democrație).